ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6916/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6916/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 293 din 18

aprilie 2005 a Tribunalului Iași a fost condamnat inculpatul

A.V.

, la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20,

raportat la art. 174 și art. 175 lit. c), cu aplicarea art. 74 lit. a) și b) și

art. 76 lit. a) C. pen.

S-a aplicat pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării drepturilor enumerate la art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o durată de 3 ani.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen.

A fost obligat inculpatul la plata

despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare.

S-a confiscat obiectul folosit la

săvârșirea faptei.

Pentru a se pronunța în sensul celor

de mai sus prima instanță a reținut:

Inculpatul A.V. și partea vătămată

A.I., sunt frați și vecini.

Între aceștia exista de mai mulți

ani o stare conflictuală cauzată de neînțelegerile de la o suprafață de pământ

rămasă după decesul părinților.

În seara zilei de 14 august 2004, în

jurul orelor 21,00 – 21,30, inculpatul A.V. a avut o ceartă la domiciliul său

cu soția sa. În timpul conflictului inculpatul și-a lovit soția cu un bici.

Partea vătămată A.I., auzind

gălăgie, s-a deplasat la domiciliul fratelui său. A intrat în casă cu intenția

de a aplana conflictul.

Soția inculpatului, A.E. a fugit în grădină,

iar cei doi frați au început să se certe.

Inculpatul A.V. s-a înarmat cu o

furcă și i-a aplicat părții vătămate multiple lovituri peste corp, inclusiv

peste cap cauzându-i o fractură cu înfundare parietală stângă ce a necesitat

eschilectomie, tumefacții echimotice și șoc hemoragic consecutiv, leziuni care

au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale de 45-50 zile, care au pus în

primejdie viața acesteia și i-au cauzat o infirmitate fizică permanentă cu

reducerea capacității de muncă de peste 20 % pentru un an de zile.

S-a mai reținut că probele

administrate nu dovedesc existența stării de provocare ori a legitimei apărări,

întrucât motivul pentru care partea vătămată s-a deplasat la locuința

inculpatului a fost de a aplana un conflict izbucnit între inculpat și soția

acestuia, iar din probe nu a rezultat că victima ar fi avut asupra sa o furcă.

De asemenea, s-a reținut că

inculpatul nu a săvârșit fapta sub o pretinsă tulburare sau emoție determinată

de o acțiune ilicită a victimei.

În favoarea inculpatului au fost

reținute circumstanțele atenuante enumerate în art. 74 lit. a) și b) C. pen.

În termen, hotărârea a fost apelată de

inculpat cu motivarea că fapta s-a consumat în condițiile existenței stării de

provocare dat fiind că victima a intrat în domiciliul inculpatului pe fondul

unor relații tensionate având asupra sa o furcă.

Prin decizia penală nr. 328 din 4

octombrie 2005, Curtea de Apel Iași, secția penală, a admis apelul declarat de

inculpatul A.V. împotriva sentinței penale nr. 293 din 18 aprilie 2005 a

Tribunalului Iași, a desființat în parte sentința și a redus pedeapsa aplicată

inculpatului de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) C.

pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și b) și art. 76 lit. a) C. pen.

Celelalte dispoziții ale sentinței

apelate au fost menținute.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și inculpatul A.V.

Prin recursul declarat parchetul a solicitat

casarea deciziei atacate și menținerea soluției pronunțate de prima instanță.

Inculpatul A.V. a solicitat prin

recurs, în principal, aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., și

reducerea pedepsei, iar în subsidiar, reducerea pedepsei sub limita minimă

prevăzută de lege printr-o eficiență mai mare acordată circumstanțelor

atenuante.

Examinând hotărârile pronunțate în

cauză prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu, sub toate

aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Înalta Curte constată că recursurile

sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a stabilit corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică

corespunzătoare a faptei săvârșite de acesta.

Referitor la pedeapsă, instanța de

control judiciar a apreciat just că pedeapsa aplicată inculpatului trebuie

redusă mai mult sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere

împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, comportarea bună a

inculpatului până la momentul săvârșirii infracțiunii și conduita procesuală

corectă a acestuia.

Pe de altă parte, sa reținut corect că

victima nu a intrat și exercitat acte de violență ori alte acte ilicite de

natură a crea o stare de puternică tulburare sau emoție inculpatului, și care

să justifice acțiunea acestuia, motiv pentru care motivul de recurs privind

reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., este nefondat.

Având în vedere aceste considerente,

Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului este just individualizată,

cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că

aceasta prin cuantum și modalitate de executare, este în măsură să asigure

realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen.

În consecință, în cauză nu sunt

temeiuri care să justifice reducerea pedepsei, ori majorarea acesteia.

Așa fiind, urmează ca, în baza dispozițiilor

art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respinse

recursurile declarate de parchet și inculpat, ca nefondate.

În baza dispozițiilor art. 192 alin.

(2), raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., va fi obligat recurentul

intimat inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și inculpatul A.V.

împotriva deciziei penale nr. 328 din 4 octombrie 2005 a Curții de Apel Iași, secția

penală.

Obligă recurentul intimat inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

decembrie 2005.