ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6916/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 293 din 18 aprilie 2005 a Tribunalului Iași a fost condamnat inculpatul A.V. , la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. c), cu aplicarea art. 74 lit. a) și b) și art. 76 lit. a) C. pen. S-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor enumerate la art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. A fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare. S-a confiscat obiectul folosit la săvârșirea faptei.

Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus prima instanță a reținut: Inculpatul A.V. și partea vătămată A.I., sunt frați și vecini. Între aceștia exista de mai mulți ani o stare conflictuală cauzată de neînțelegerile de la o suprafață de pământ rămasă după decesul părinților. În seara zilei de 14 august 2004, în jurul orelor 21,00 – 21,30, inculpatul A.V. a avut o ceartă la domiciliul său cu soția sa. În timpul conflictului inculpatul și-a lovit soția cu un bici. Partea vătămată A.I., auzind gălăgie, s-a deplasat la domiciliul fratelui său. A intrat în casă cu intenția de a aplana conflictul. Soția inculpatului, A.E. a fugit în grădină, iar cei doi frați au început să se certe. Inculpatul A.V.

s-a înarmat cu o furcă și i-a aplicat părții vătămate multiple lovituri peste corp, inclusiv peste cap cauzându-i o fractură cu înfundare parietală stângă ce a necesitat eschilectomie, tumefacții echimotice și șoc hemoragic consecutiv, leziuni care au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale de 45-50 zile, care au pus în primejdie viața acesteia și i-au cauzat o infirmitate fizică permanentă cu reducerea capacității de muncă de peste 20 % pentru un an de zile. S-a mai reținut că probele administrate nu dovedesc existența stării de provocare ori a legitimei apărări, întrucât motivul pentru care partea vătămată s-a deplasat la locuința inculpatului a fost de a aplana un conflict izbucnit între inculpat și soția acestuia, iar din probe nu a rezultat că victima ar fi avut asupra sa o furcă.

De asemenea, s-a reținut că inculpatul nu a săvârșit fapta sub o pretinsă tulburare sau emoție determinată de o acțiune ilicită a victimei. În favoarea inculpatului au fost reținute circumstanțele atenuante enumerate în art. 74 lit. a) și b) C. pen. În termen, hotărârea a fost apelată de inculpat cu motivarea că fapta s-a consumat în condițiile existenței stării de provocare dat fiind că victima a intrat în domiciliul inculpatului pe fondul unor relații tensionate având asupra sa o furcă. Prin decizia penală nr. 328 din 4 octombrie 2005, Curtea de Apel Iași, secția penală, a admis apelul declarat de inculpatul A.V. împotriva sentinței penale nr. 293 din 18 aprilie 2005 a Tribunalului Iași, a desființat în parte sentința și a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și b) și art. 76 lit. a) C. pen.

Celelalte dispoziții ale sentinței apelate au fost menținute. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și inculpatul A.V. Prin recursul declarat parchetul a solicitat casarea deciziei atacate și menținerea soluției pronunțate de prima instanță. Inculpatul A.V. a solicitat prin recurs, în principal, aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., și reducerea pedepsei, iar în subsidiar, reducerea pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege printr-o eficiență mai mare acordată circumstanțelor atenuante. Examinând hotărârile pronunțate în cauză prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente: Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârșite de acesta.

Referitor la pedeapsă, instanța de control judiciar a apreciat just că pedeapsa aplicată inculpatului trebuie redusă mai mult sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, comportarea bună a inculpatului până la momentul săvârșirii infracțiunii și conduita procesuală corectă a acestuia. Pe de altă parte, sa reținut corect că victima nu a intrat și exercitat acte de violență ori alte acte ilicite de natură a crea o stare de puternică tulburare sau emoție inculpatului, și care să justifice acțiunea acestuia, motiv pentru care motivul de recurs privind reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., este nefondat.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului este just individualizată, cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că aceasta prin cuantum și modalitate de executare, este în măsură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen. În consecință, în cauză nu sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepsei, ori majorarea acesteia. Așa fiind, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respinse recursurile declarate de parchet și inculpat, ca nefondate. În baza dispozițiilor art. 192 alin. (2), raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., va fi obligat recurentul intimat inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și inculpatul A.V. împotriva deciziei penale nr. 328 din 4 octombrie 2005 a Curții de Apel Iași, secția penală. Obligă recurentul intimat inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 decembrie 2005.