ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 100/2004

Asupra

recursurilor de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea

de Apel București, secția II-a penală a dispus printre altele, prin încheierea

din 28 noiembrie 2003, menținerea stării de arest a inculpaților D.I.,D.R. și I.F.

S-a

motivat că verificându-se legalitatea măsurii arestării preventive a

inculpaților, instanța de apel consideră că, în raport de gravitatea faptei

comise, respectiv art.211 alin.2 lit.b,c și alin.2/1 lit.a C.pen. și persoana

acestora, măsura a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, fiind

necesară menținerea stării de arest a inculpaților și în timpul judecății apelului,

pentru buna desfășurare a procesului.

Împotriva

acestei încheieri, au declarat recurs inculpații D.I. și F.I. aceștia

solicitând punerea în libertate întrucât temeiurile care au determinat luarea

măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici nu prezintă pericol

social.

Recursurile

nu sunt fondate.

Așa cum

rezultă din actele aflate la dosar, inculpații au fost trimiși în judecată

pentru tâlhărie, infracțiune pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani.

Instanța

de apel, prin încheierea atacată, a apreciat în mod corect că se justifică

menținerea arestării preventive întrucât temeiurile care au determinat

arestarea inițială nu s-au modificat.

Apărarea

formulată de inculpați, în sensul că nu ar prezenta pericol pentru ordinea

publică dacă ar fi puși în libertate nu poate fi reținută, întrucât aceștia au

fost trimiși în judecată pentru o infracțiune gravă și cu privire la care

există motive verosimile de a bănui că au comis infracțiunea imputată, așa cum

prevede și art.5 pct.1 lit.c din Convenția pentru apărarea drepturilor omului

și libertăților fundamentale.

În

raport de considerentele expuse, recursurile declarate apar ca nefondate și vor

fi respinse în temeiul art.385

15

pct.1 lit.b C.proc.pen. cu

obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursurile  declarate de inculpații I.F. și D.I. împotriva încheierii din 28

noiembrie  2003 pronunțată de Curtea de Apel București, secția II-a penală, în

dosar nr.3722/2003, ca nefondate.

Obligă

pe recurenții inculpați la plata sumei  de câte 600.000 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de câte 200.000 lei, reprezentând onorariul

de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 9 ianuarie  2004.