ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6064/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 1 octombrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 2555/2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a dispus, printre altele, menținerea arestării preventive a inculpaților P.C. și S.F., respingându-se cererile acestora de revocare a măsurii respective. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut, în esență, că, în speță, se mențin aceleași temeiuri care au dus la luarea măsurii arestării preventive și față de dispozițiile art. 300 2 , raportat la art. 160 b C. proc. pen., se justifică privarea de libertate în continuare a inculpaților. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpații P.C.

și S.F. au declarat recurs, solicitând judecarea în stare de libertate întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică. În fața instanței, inculpatul S.F. a declarat că-și retrage recursul. Față de această declarație și întrucât potrivit art. 385 4 alin. ultim teza a II-a, raportat la art. 369 C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor, oricare din părți își poate retrage recursul, urmează a se lua act de retragerea recursului declarat de sus-numitul inculpat. Recursul declarat de inculpatul P.C. nu este fondat. Instanța de apel, prin încheierea atacată a apreciat corect că se justifică menținerea arestării preventive, întrucât temeiurile care au determinat arestarea inițială nu s-au modificat, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 160 b alin. (3) C. proc.

pen. Apărarea formulată de inculpat, în sensul că nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică dacă ar fi pus în libertate nu poate fi reținută întrucât acesta a fost trimis în judecată pentru o faptă gravă (furt de produse petroliere din conductele P.) și cu privire la care există motive neverosimile de a bănui că a comis infracțiunea, așa cum prevede și art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale. În raport de considerentele expuse, recursul nu este fondat și va fi respins în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 189 din același cod, inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E În baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva încheierii de ședință din 1 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 2555/2004. Potrivit dispozițiilor art. 385 4 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 369 alin. (1) din același cod, ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul S.F. împotriva aceleiași încheieri. Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 189 din același cod, obligă inculpații recurenți la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 800.000 lei, din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 200.000 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 noiembrie 2004.