ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2252/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin Hotărârea Arbitrală nr. 30 din 24 noiembrie 1999,

pronunțată de Comisia de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț pentru

Industrie și Agricultură a județului Cluj, a fost admisă cererea formulată de

reclamanta SC M.A. SA Cluj, în contradictoriu cu pârâta SC C.E.G. SA, cu sediul

în Torino – Italia și, în consecință, a fost obligată pârâta să-i plătească

reclamantei suma de 47.300.000 lire italiene cu titlu de preț marfă livrată,

precum și 12.947.364 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Arbitral a

reținut, în baza înscrisurilor de la dosarul cauzei și a dispozițiilor legale

incidente cauzei, că pârâta deși, a primit mărfurile livrate de reclamantă, nu

a achitat în întregime prețul acestora, iar motivația că, la rândul său, a fost

prejudiciată, nu a fost dovedită.

Acțiunea în anulare, promovată de către pârâtă

împotriva hotărârii arbitrale, prin care a invocat mai multe nereguli

procedurale privind competența Tribunalului Arbitral, numirea arbitrilor, vicii

ale procedurii de citare, a fost respinsă, ca nefondată, prin decizia nr. 152

din 22 februarie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și

de contencios administrativ, în dosarul nr. 1592/2000.

Împotriva acestei ultime hotărâri, pârâta a declarat

recurs, invocând cazurile de modificare a deciziei, prevăzute de art. 304 pct. 8

și 9 C. proc. civ., respectiv, cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C.

proc. civ.

Sub un prim aspect se susține nelegalitatea deciziei,

deoarece compromisul încheiat cu reclamanta este nul pe de o parte, fiindcă nu

conține precizări referitoare la modalitatea de numire a arbitrilor, iar pe de

altă parte, numirea arbitrilor s-a făcut fără acordul său, deoarece persoana

care a semnat documentele respective nu mai reprezintă societatea.

Critica este neîntemeiată, deoarece, pe de o parte,

atât clauza compromisorie din cuprinsul contractului, cât și compromisul

arbitral, sunt realizate prin acordul părților. Aceasta avându-se în vedere

dispozițiile art. 343

2

C. proc. civ., conform cărora, în lipsa

nominalizării arbitrilor, se aplică prevederile din Regulile de procedură

arbitrală. Pe de altă parte, prin contestarea semnăturii propriului

reprezentant, sub motivul că societatea pârâtă (persoana juridică străină) se

află în faliment, fără ca această împrejurare să fie adusă la cunoștință

reclamantei echivalează cu invocarea propriei sale culpe ce nu poate duce la

înlăturarea răspunderii.

Nici critica privind competența Tribunalului Arbitral

Cluj nu este întemeiată, întrucât atât clauza compromisorie, cât și compromisul,

fiind legal întocmite și, ca atare, producându-și pe deplin efecte pe

teritoriul României.

Atâta vreme cât pârâta a convenit acest mod de

soluționare a litigiilor dintre ea și reclamantă, nu poate invoca legea

propriei naționalități, aceasta având în vedere și prevederile art. 42 lit. h)

din Legea nr. 105/1992.

În fine, nici ultima critică, vizând starea de

faliment a pârâtei, procedură ce se desfășoară în Italia, în conformitate cu

reglementările acelui stat, nu poate fi invocată ca o cauză de nelegalitate a

desfășurării procesului în fața instanțelor românești atâta timp cât Tribunalul

Arbitral a fost legal învestit, iar, în fața sa, pârâta nu a făcut cunoscută

declararea procedurii falimentului, pe de o parte, pe de altă parte,

dispozițiile legii, privind falimentul, nu sunt aplicabile pe teritoriul

României, așa cum s-a mai susținut.

Față de considerentele ce preced, decizia Curții de

Apel Cluj este legală și temeinică, criticile formulate de reclamantă sunt

neîntemeiate, iar, Curtea:

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC C.E.G.

Italia, împotriva deciziei nr. 152 din 22 februarie 2001 a Curții de Apel Cluj,

secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 11 aprilie

2003.