ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.11.2003

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4694/2003

HOTĂRÂRE
27.11.2003
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4694/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra  recursului de față constată:

Prin acțiunea în anulare formulată de reclamanta

S.C. M.I.I.E. SRL s-a solicitat anularea în parte a hotărârii arbitrale nr. 44

din 11 iunie 2001 pronunțată de Tribunalul Arbitral de pe lângă Camera de

Comerț, Industrie și Agricultură Cluj, în contradictoriu cu S.C. C.T.SRL și

obligarea pârâtei  la 25.921.837 ITL, echivalentul în lei la cursul BNR din

ziua plății și 6.002.414 ITL în același echivalent reprezentând penalități de

întârziere. Tribunalul arbitral a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta

la 450.000 lire italiene la cursul BNR din ziua plății.

Prin decizia civilă nr. 1167 din 22 noiembrie

2001 Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondată acțiunea și a obligat-o pe

reclamantă la 30.000.000 lei cheltuieli de judecată, cu motivarea că în cauză

nu au fost încălcate norme imperative, iar penalitățile de întârziere nu au

fost determinate.

Împotriva deciziei Curții de Apel Cluj cu nr.

1167/2001 reclamanta a declarat recurs criticând-o ca fiind nelegală și

netemeinică, în raport de art. 364 lit. i) C. proc. civ., dispoziții ce au fost

încălcate ca și dispozițiile cuprinse în art. 969 și art. 1070 C. civ.

privitoare la forța obligatorie a contractului, convențiile legal făcute au

putere de lege între părțile contractante.

Se mai susține că în mod greșit instanța a

exonerat de răspundere pe intimata pârâtă pentru nerespectarea termenelor de

livrare a produselor finite  către partenerul extern deși culpa îi aparține

pentru nerespectarea acestei obligații, stabilite prin contract.

Recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Examinând legalitatea deciziei recurate, în

raport de criticile formulate se constată că recursul declarat este nefondat.

Potrivit art. 364 C. proc. civ. hotărârea

arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare pentru unul din

motivele stabilite de acest text.

Admisibilitatea acțiunii în anulare a hotărârii

arbitrale trebuie verificată în prealabil, situație de care Curtea s-a

preocupat.

Temeiul de drept invocat de reclamanta recurentă

este cel prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ. S-a susținut că hotărârea

arbitrală a încălcat ordinea publică, bunele moravuri și dispozițiile

imperative ale legii prin aceea că nu a ținut seama de convenția părților,

constatând caracterul ilicit al cuantumului penalităților de 2% pe zi prin

depășirea oricărei limite rezonabile.

Acest motiv de recurs nu poate fi primit,

întrucât din examinarea probelor dosarului rezultă că instanța a verificat

susținerile reclamantei în raport de motivul de anulare invocat și a stabilit

corect, că acesta nu se încadrează în nici una din categoria celor avute în

vedere de textul menționat.

Tribunalul arbitral în posibilitatea legală să

se preocupe de cuantumul clauzei penale și să se constate caracterul ilicit,

când aceasta depășește limita rezonabilă.

Astfel fiind, recursul declarat neîndeplinind

condițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a fost respins ca nefondat conform

art. 312 pct. 1 C. proc. civ., decizia pronunțată fiind legală.

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. M.I.I.E. SRL Cluj Napoca

împotriva deciziei nr. 1167 din 22 noiembrie 2001 a Curții de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 27

noiembrie 2003.

Sursă