ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3929/2003

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanta S.C. C. S.A. Bacău a acționat în

judecată pe pârâta S.C. M.C. SRL Piatra Neamț pentru plata sumei de 3.572 DM

contravaloare confecții, cu penalități de întârziere și cheltuielile de

judecată aferente.

În susținerea pretențiilor de mai sus,

reclamanta a arătat că pârâta nu i-a achitat integral contravaloarea

confecțiilor ce i-a furnizat în baza contractului nr. 2 din 11 august 2000

încheiat între părți.

Pârâta a formulat cerere reconvențională,

susținând că îi datorează reclamantei 2.462 DM în loc de suma cerută prin acțiune,

dar că întrucât reclamanta i-a furnizat marfa necorespunzătoare calitativ, ceea

ce o determină să-i pretindă 39.696.242 lei penalități, iar sumele datorate

reciproc a solicitat să fie compensate, urmând ca diferența de 11.614.242 lei

să îi fie achitată de reclamantă.

Prin sentința nr. 316 din 28 martie 2001,

Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a admis

acțiunea reclamantei și a dispus obligarea pârâte la plata sumei de 2.462 DM

sau echivalentul în lei de la data executării, cu titlu de despăgubiri civile

și la plata sumei de 2.387.278 lei cheltuieli de judecată.

Prin aceeași sentință instanța de fond a respins

ca nefondată, cererea reconvențională.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a

reținut că la expediere, marfa fabricată de reclamantă a fost recepționată de

pârâtă, s-a încheiat un proces verbal ce s-a circumscris prevederilor

contractuale și în care nu s-au consemnat nici un fel de deficiențe calitative

de natura celor menționate de pârâtă în cererea reconvențională.

Apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii

pronunțată de instanța de fond a fost respins, ca nefondat de Curtea de Apel

Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr.

456/2001 din 28 iunie 2001, reținându-se că această instanță a pronunțat o

hotărâre corectă atâta vreme cât în procesul verbal de recepție nu s-a

solicitat, cum prevedea contractul bilateral, remedierea deficiențelor pe

cheltuiala executantului.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâta a

declarat recurs motivat în drept pe dispozițiile art. 304 C. proc. civ., pct. 8

și 9, susținând următoarele:

- instanțele anterioare au

interpretat greșit actul juridic dedus judecății, respectiv nu au analizat

corect clauzele contractului nr. 2 din 11 august 2000 încheiat de părți, cu

aprecieri exclusive asupra cantității produselor contractate;

- hotărârile anterioare s-au

pronunțat cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, neținându-se seama de

faptul că prin cerere reconvențională pârâta a solicitat obligarea reclamantei

în baza prevederilor art. 1091, art. 1084 și art. 1143 C. civ. la plata de

penalități și în temeiul art. 1144 C. civ. a solicitat compensarea celor două

debite.

Recursul pârâtei este nefondat.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului

rezultă că prin hotărârea recurată nu au fost nesocotite clauzele contractului

încheiat de părți la 11 august 2000. În acest contract s-a stabilit că

verificarea calității confecțiilor executate de pârâtă să se facă pe tot

parcursul fabricației, inclusiv la data recepției mărfurilor.

Cu ocazia recepționării acestor produse s-a

încheiat un proces verbal de verificare a calității produselor în care s-a

înscris existența unor „mici deficiențe” cum le-au denumit reprezentanții

beneficiarei mărfii, fără a se consemna, cum prevede de altfel contractul

bilateral, solicitarea expresă a beneficiarei de a remedia deficiențele pe

cheltuiala executantului confecțiilor.

Așadar nu se poate reproșa hotărârilor

anterioare că nu au luat în analiză aspectul calitativ al executării

contractului bilateral în raport de clauzele înscrise în acest contract, ci,

din contră, tocmai nerespectarea acestor clauze a impus respingerea

pretențiilor pârâtei din cererea reconvențională.

Cum cererea reconvențională s-a respins, ca nefondată

de către instanța de fond, hotărâre corect menținută și prin decizia recurată,

motivul de recurs privind compensarea debitelor este nefondat și nu poate fi

luat în analiză, iar susținerea recurentei că la rândul său a fost penalizată

de beneficiarul său pentru deficiențele calitative ale mărfii livrată de

reclamantă precum și susținerea acesteia că verbal conducerea C. i-a acceptat

compensarea, nu este un motiv de natura celor prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. care să justifice casarea/modificarea hotărârii pronunțată de instanța de

apel, iar recursul pârâtei urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta S.C. M.C. SRL Piatra Neamț, împotriva deciziei nr. 456 din

28 iunie 2001 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 15 octombrie 2003.