ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3929/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.C. C. S.A. Bacău a acționat în judecată pe pârâta S.C. M.C. SRL Piatra Neamț pentru plata sumei de 3.572 DM contravaloare confecții, cu penalități de întârziere și cheltuielile de judecată aferente. În susținerea pretențiilor de mai sus, reclamanta a arătat că pârâta nu i-a achitat integral contravaloarea confecțiilor ce i-a furnizat în baza contractului nr. 2 din 11 august 2000 încheiat între părți. Pârâta a formulat cerere reconvențională, susținând că îi datorează reclamantei 2.462 DM în loc de suma cerută prin acțiune, dar că întrucât reclamanta i-a furnizat marfa necorespunzătoare calitativ, ceea ce o determină să-i pretindă 39.696.242 lei penalități, iar sumele datorate reciproc a solicitat să fie compensate, urmând ca diferența de 11.614.242 lei să îi fie achitată de reclamantă.

Prin sentința nr. 316 din 28 martie 2001, Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei și a dispus obligarea pârâte la plata sumei de 2.462 DM sau echivalentul în lei de la data executării, cu titlu de despăgubiri civile și la plata sumei de 2.387.278 lei cheltuieli de judecată. Prin aceeași sentință instanța de fond a respins ca nefondată, cererea reconvențională. Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că la expediere, marfa fabricată de reclamantă a fost recepționată de pârâtă, s-a încheiat un proces verbal ce s-a circumscris prevederilor contractuale și în care nu s-au consemnat nici un fel de deficiențe calitative de natura celor menționate de pârâtă în cererea reconvențională.

Apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond a fost respins, ca nefondat de Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 456/2001 din 28 iunie 2001, reținându-se că această instanță a pronunțat o hotărâre corectă atâta vreme cât în procesul verbal de recepție nu s-a solicitat, cum prevedea contractul bilateral, remedierea deficiențelor pe cheltuiala executantului. Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâta a declarat recurs motivat în drept pe dispozițiile art. 304 C. proc.

civ., pct. 8 și 9, susținând următoarele: - instanțele anterioare au interpretat greșit actul juridic dedus judecății, respectiv nu au analizat corect clauzele contractului nr. 2 din 11 august 2000 încheiat de părți, cu aprecieri exclusive asupra cantității produselor contractate; - hotărârile anterioare s-au pronunțat cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, neținându-se seama de faptul că prin cerere reconvențională pârâta a solicitat obligarea reclamantei în baza prevederilor art. 1091, art. 1084 și art. 1143 C. civ. la plata de penalități și în temeiul art. 1144 C. civ. a solicitat compensarea celor două debite. Recursul pârâtei este nefondat.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că prin hotărârea recurată nu au fost nesocotite clauzele contractului încheiat de părți la 11 august 2000. În acest contract s-a stabilit că verificarea calității confecțiilor executate de pârâtă să se facă pe tot parcursul fabricației, inclusiv la data recepției mărfurilor. Cu ocazia recepționării acestor produse s-a încheiat un proces verbal de verificare a calității produselor în care s-a înscris existența unor „mici deficiențe” cum le-au denumit reprezentanții beneficiarei mărfii, fără a se consemna, cum prevede de altfel contractul bilateral, solicitarea expresă a beneficiarei de a remedia deficiențele pe cheltuiala executantului confecțiilor.

Așadar nu se poate reproșa hotărârilor anterioare că nu au luat în analiză aspectul calitativ al executării contractului bilateral în raport de clauzele înscrise în acest contract, ci, din contră, tocmai nerespectarea acestor clauze a impus respingerea pretențiilor pârâtei din cererea reconvențională. Cum cererea reconvențională s-a respins, ca nefondată de către instanța de fond, hotărâre corect menținută și prin decizia recurată, motivul de recurs privind compensarea debitelor este nefondat și nu poate fi luat în analiză, iar susținerea recurentei că la rândul său a fost penalizată de beneficiarul său pentru deficiențele calitative ale mărfii livrată de reclamantă precum și susținerea acesteia că verbal conducerea C. i-a acceptat compensarea, nu este un motiv de natura celor prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. care să justifice casarea/modificarea hotărârii pronunțată de instanța de apel, iar recursul pârâtei urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. M.C. SRL Piatra Neamț, împotriva deciziei nr. 456 din 28 iunie 2001 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2003.