ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2775/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 250 din 30

septembrie 2002, pronunțată în dosarul penal nr. 5540/2002, Tribunalul Arad a

respins, ca nefondată, cererea condamnatului A.V., prin care a solicitat

întreruperea executării pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată pentru

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) C. pen., de

Tribunalul Dâmbovița (sentința penală nr. 428/1999).

Pentru a se pronunța astfel, s-a

reținut că, deși petiționarul este suferind (spondilită ankilopoetică, limfom

nonHodqkinian), maladiile sale pot fi tratate în rețeaua sanitară a Direcției

Generale a Penitenciarelor.

În cauză a fost efectuată de

Serviciul Județean de Medicină Legală Arad o expertiză medico-legală, nr.

56/E/5 din 26 septembrie 2002.

Curtea de Apel Timișoara, secția

penală, prin decizia penală nr. 103/ A, pronunțată la data de 13 martie 2003,

dosar penal nr. 6261/P/2003, a admis apelul declarat de condamnat, a desființat

sentința și rejudecând, în conformitate cu dispozițiile art. 455 C. proc. pen.,

raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a admis cererea și a

întrerupt executarea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 428/1999 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul penal nr.

5567/1999, pe durata a 3 luni de la data punerii în libertate.

Întreruperea executării pedepsei s-a

hotărât pe baza unei alte expertize, Raportul medico-legal nr. 3184 din 6

februarie 2003, efectuată de Institutul de Medicină Legală Timișoara, care a

concluzionat că numitul A.V., suferind de limfom malign nonhodqkinian în

remisiune clinico-hemobiologică, nu poate fi tratat în rețeaua sanitară a

D.G.P., propunând o întrerupere a executării pedepsei de 3 luni.

Împotriva acestei decizii, Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în termen legal, a declarat recurs,

criticând hotărârea sub aspectul art. 385 alin. (1) pct. 17

1

C.

proc. pen., respectiv pronunțarea unei hotărâri contrare legii. Întrucât în

ambele faze de judecată instanțele nu au clarificat situația condamnatului, s-a

solicitat admiterea și casarea ambelor hotărâri cu rejudecarea cauzei în

conformitate cu legea.

Curtea, examinând hotărârile

atacate, în raport de critica formulată, probele existente și dispozițiile

legale aplicabile în cauză, constată că recursul parchetului este justificat.

Hotărârile ambelor instanțe, deși conțin

soluții contrare, sunt greșite sub același aspect: neefectuarea unor probe

clare, față de care să se poată reține corect situația de fapt.

Astfel, instanța de fond a respins

nejustificat cererea, câtă vreme se recomandase internarea condamnatului în

spital în vederea unei expertizări complete, iar hotărârea de admitere a

cererii s-a luat fără o concluzie clară.

S-ar fi impus efectuarea unei

expertize medico-legale de către Institutul Medico-Legal, în cadrul căreia

medicul cu specialitatea oncologie să se pronunțe asupra semnificației

stadiului de remisie clinico-hematologică, raportat la posibilitatea de a fi

sau nu tratat în rețeaua sanitară a D.G.P., precum și al oportunității

(caracterul urgent) tratamentului, dat fiind că maladia datează din anul 1995.

Pentru acest considerent, urmează ca

în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc.

pen., să se admită recursul, iar ca efect să se caseze atât decizia din apel,

cât și sentința și să se trimită cauza spre soluționare tribunalului competent,

pentru a se completa probatoriul cu efectuarea expertizei medico-legale, așa

cum s-a arătat.

De altfel, instanța de apel inițial

a dispus completarea raportului de expertiză, ulterior revenind nemotivat

asupra acesteia.

Onorariul avocatului din oficiu, se

va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva deciziei penale nr.

103/ A din 13 martie 2003 a Curții de Apel Timișoara, privind pe inculpatul

A.V.

Casează decizia penală atacată,

precum și sentința penală nr. 250 din 30 septembrie 2002 a Tribunalului Arad și

trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Arad.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 iunie 2003.