ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3195/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 357/ F din

11 decembrie 2002, Tribunalul Ialomița a respins cererea de amânare a

executării pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 203/

F din 25 iulie 2001 a Tribunalului Ialomița, formulată de condamnatul V.M.I.

Condamnatul a fost obligat la 250.000

lei cheltuieli judiciare către stat.

Cererea a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., solicitând întreruperea

executării pedepsei, întrucât este bolnav.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel condamnatul pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând

întreruperea executării pedepsei, conform art. 453 C. proc. pen.

Curtea de Apel București, prin

decizia penală nr. 65 din 14 februarie 2003, a respins ca nefondat apelul

declarat de condamnat și l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat, în sumă de 500.000 lei.

Condamnatul a declarat recurs

împotriva acestei decizii.

Recursul este nefondat.

Susținerile condamnatului sunt fără

corespondent în actele dosarului.

Așa cum este reglementată

întreruperea executării pedepsei (art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu

referire la art. 455 din același cod), aceasta nu poate fi dispusă, pe

considerente medicale decât „când se constată, pe baza unei expertize

medico-legale, că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în

imposibilitate de a executa pedeapsa. În acest caz, executarea pedepsei se

amână până când condamnatul, se va găsi în situația de a putea executa

pedeapsa”.

Ori, în speță, expertiza

medico-legală administrată în cauză, nu arată că petiționarul ar fi pus de

boala de care suferă în imposibilitate de a-și executa pedeapsa, ci,

dimpotrivă, că aceasta, poate fi tratată în condiții de detenție.

Așa fiind, în mod corect, prima

instanță a respins cererea de amânare a executării pedepsei, iar, instanța de

apel, prin decizia recurată, a menținut sentința.

Recursul condamnatului fiind astfel

nefondat, va fi respins, ca atare, menținându-se hotărârea atacată care este

temeinică și legală.

Condamnatul va fi obligat să

plătească statului suma de 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

300.000 lei, reprezentând onorariu pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul V.M.I., împotriva deciziei penale nr. 65 din 14

februarie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

iulie 2003.