ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3195/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 357/ F din 11 decembrie 2002, Tribunalul Ialomița a respins cererea de amânare a executării pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 203/ F din 25 iulie 2001 a Tribunalului Ialomița, formulată de condamnatul V.M.I. Condamnatul a fost obligat la 250.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., solicitând întreruperea executării pedepsei, întrucât este bolnav. Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând întreruperea executării pedepsei, conform art. 453 C. proc.

pen. Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 65 din 14 februarie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat și l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 500.000 lei. Condamnatul a declarat recurs împotriva acestei decizii. Recursul este nefondat. Susținerile condamnatului sunt fără corespondent în actele dosarului. Așa cum este reglementată întreruperea executării pedepsei (art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu referire la art. 455 din același cod), aceasta nu poate fi dispusă, pe considerente medicale decât „când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa.

În acest caz, executarea pedepsei se amână până când condamnatul, se va găsi în situația de a putea executa pedeapsa”. Ori, în speță, expertiza medico-legală administrată în cauză, nu arată că petiționarul ar fi pus de boala de care suferă în imposibilitate de a-și executa pedeapsa, ci, dimpotrivă, că aceasta, poate fi tratată în condiții de detenție. Așa fiind, în mod corect, prima instanță a respins cererea de amânare a executării pedepsei, iar, instanța de apel, prin decizia recurată, a menținut sentința. Recursul condamnatului fiind astfel nefondat, va fi respins, ca atare, menținându-se hotărârea atacată care este temeinică și legală. Condamnatul va fi obligat să plătească statului suma de 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariu pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul V.M.I., împotriva deciziei penale nr. 65 din 14 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 2 iulie 2003.