ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3268/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta, S.D. Alba Iulia a chemat în judecată S.M., solicitând să fie obligată pârâta la plata sumei de 12.267.436.201 lei contravaloare facturi; 22.150.736.590 lei majorare de tarif, precum și la plata sumei de 4.821.102.424 lei, reprezentând penalități de întârziere și cheltuieli de judecată. Prin sentința nr. 133 din 7 martie 2001, Tribunalul Alba a admis cererea formulată de reclamantă și a obligat pârâta la plata sumelor solicitate prin acțiune și la 417.087.752 lei cheltuieli de judecată. Instanța a reținut că pârâta nu a achitat contravaloarea facturilor de energie electrică în perioada 1 ianuarie 1998 – 1 aprilie 1998 și că, la aceste restanțe, s-au calculat majorări de întârziere și penalități, conform reglementărilor legale în vigoare și clauzelor contractuale.

Pârâta a declarat apel, care a fost anulat, ca netimbrat, prin decizia nr. 417 din 23 mai 2001 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că S.M. Abrud a fost citată cu mențiunea de a timbra apelul cu 85.844.514 lei și 50.000 lei timbru judiciar, dar pârâta nu s-a conformat acestei obligații legale, astfel că apelul a fost anulat ca netimbrat. Împotriva deciziei nr. 417 din 23 mai 2001 a Curții de Apel Alba Iulia, a declarat recurs S.M. Abrud, în prezent, SC C.M. SA Abrud, susținând că valoarea penalităților a fost de 22.150.736.300 lei, mai mare decât totalul facturilor, ceea ce este contrar prevederilor art. 6 1 alin. (3) din Legea nr. 76/1992, sub incidența căreia a fost încheiat contractul.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Criticile formulate de recurentă vizează soluția de fond a primei instanțe și nu decizia prin care s-a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de S.M. Abrud. Recursul, sub incidența dispozițiilor procedurale sub care a fost declarat, nu este devolutiv, așa încât nu s-ar putea examina pentru prima dată criticile care vizează fondul pricinii, fără a încălca principiul „ non omisso medio ”. Faptul că nu se poate trece la examinarea motivului invocat, se datorează recurentei, care nu a respectat dispozițiile Legii nr. 146/1997, prin care s-a stabilit obligația timbrării căii de atac anticipat, sau, cel mai târziu, până la primul termen de judecată.

În consecință, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC C.M. SA Abrud (succesoare a filialei SC A.I.A. SA) împotriva deciziei nr. 417 din 23 mai 2001 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 2 iulie 2003.