ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1943/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor și actelor de la

dosar, constată următoarele:

Prin ordonanța din 4 martie 2003,

Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a respins cererea inculpatului

L.M, de liberare pe cauțiune.

Împotriva acestei ordonanțe, a

formulat plângere, în conformitate cu prevederile art. 160

9

alin.

(2) C. proc. pen., arătând că a fost cooperant în faza de urmărire penală, a

avut o conduită generală corespunzătoare, iar lăsarea sa în libertate nu

prezintă pericol pentru ordinea publică.

Prin încheierea din 25 martie 2003,

Curtea de Apel București, secția I a penală, a respins ca nefondată plângerea

formulată de inculpatul L.M. împotriva ordonanței procurorului de respingere a

cererii de liberare provizorie pe cauțiune.

Instanța a constatat că inculpatul

este cercetat sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 26, raportat la art.

288 alin. (1) C. pen., art. 291 C. pen. și art. 26 C. pen., raportat la art. 70

alin. (1) din O.U.G nr. 105/2001 și art. 71 alin. (1) din O.U.G nr. 105/2001,

fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt s-a reținut că în perioada

mai – decembrie 2002, împreună cu inculpatul B.I., au ajutat la trecerea

frontierei de stat a României, prin folosirea unor înscrisuri falsificate, a 16

persoane.

Instanța, deși a considerat că

formal sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea textului menționat,

liberarea provizorie pe cauțiune nu se impune, având în vedere, în esență,

conduita procesuală a inculpatului și riscul influențării anchetei, dacă acesta

s-ar afla în stare de libertate.

Nemulțumit de această încheiere,

inculpatul a atacat-o, în termen legal, cu recurs pe care l-a înaintat Curții

Supreme de Justiție, secția penală.

El a reiterat motivele din plângere,

invocând atitudinea sinceră în timpul anchetei, conduita sa generală

corespunzătoare, afecțiunea gravă a copilului său minor și a soției sale, în

condițiile în care este singurul întreținător al familiei sale.

Recursul declarat este nefondat și

urmează a fi respins ca atare.

Inculpatul nu a manifestat

sinceritate deplină în faza de urmărire penală, dar celelalte motive sunt

reale.

În raport însă de

gravitatea faptei, care denotă un pericol social accentuat, de complexitatea și

anvergura cercetărilor care se efectuează, de natura unor fapte de frecvență cu

implicații transfrontaliere, care determină consecințe grave inclusiv pentru imaginea

țării ca și de riscul influențării unor martori, lăsarea sa în libertate

prezintă pericol pentru ordinea publică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul L.M., împotriva încheierii din 25 martie 2003,

pronunțată în dosarul nr. 714/2003 al Curții de Apel București, secția I

penală.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 650.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 150.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 aprilie 2003.