ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1261/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Inculpatul L.M. este cercetat

pentru:

a) complicitate la infracțiunea de

fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 26, raportat la art.

288 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

b) complicitate la infracțiunea de

uz de fals, prevăzută de art. 26, raportat la art. 291, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.;

c) complicitate la infracțiunea de

trecere frauduloasă a frontierei, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la

art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.;

d) infracțiunea de îndrumare și

călăuzire, în vederea trecerii frauduloase a frontierei, prevăzută de art. 71

alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, i se reține că, în perioada

mai - decembrie 2002, inculpatul a îndrumat și călăuzit mai multe persoane, în

vederea trecerii frauduloase a frontierei de stat a României, cunoscând că

aceste persoane folosesc pașapoarte falsificate, prin înlocuirea fotografiei.

În acest scop, inculpatul era

contactat de diverse persoane, din diferite județe ale țării, persoane care îi

solicitau ajutorul pentru a fi trecuți peste graniță.

În momentul în care respectivele

persoane ajungeau în Oradea, îl contactau, telefonic, din nou, pe inculpat,

care le fixa locul de întâlnire și le transporta, cu propriul autoturism, până

în localitatea Marghita, unde le preda numitului B.I., cercetat în aceeași

cauză, pentru ca acesta să le treacă peste graniță, în Ungaria.

Astfel, la data de 29 decembrie 2002

numita C.M., de asemenea, aflată în cercetări, a fost depistată că, la 27

decembrie 2002, a ieșit, prin punctul de frontieră Valea lui Mihai – Barantău,

folosind un pașaport falsificat.

Din Ungaria, M.C. a revenit, la 29

decembrie 2002, în România, folosind un titlu de călătorie emis de către

Consulatul român din Budapesta.

Ajunsă în România, C.M. l-a

contactat pe inculpatul L.M., care a dus-o lângă graniță, unde, din nou, a

trecut frontiera, cu ajutorul lui I.B.

S-a stabilit că, prin astfel de

procedee, ilegale, L.M. și I.B. au ajutat mai multe persoane să treacă, fraudulos,

frontiera de stat.

Inculpatul L.M. a fost arestat la

data de 23 ianuarie 2003.

La 24 ianuarie 2003, a fost pusă în

mișcare acțiunea penală și s-a prelungit măsura arestării preventive cu încă 25

de zile.

La 17 februarie 2003, Parchetul de

pe lângă Curtea Supremă de Justiție cere Curții de Apel București să

prelungească durata arestării preventive a inculpatului L.M. pe o perioadă de

30 de zile, începând de la 21 februarie 2003, deoarece urmează să fie efectuate

următoarele acte:

a) identificarea persoanelor care au

folosit pașapoartele falsificate și audierea acestora;

b) depunerea, la dosar, a

înscrisurilor solicitate poliției spaniole cu privire la doi dintre cetățenii

români depistați pe teritoriul acelei țări, români care au prezentat pașapoarte

falsificate;

c) depistarea și audierea

învinuitului D.V.;

d) prezentarea materialului de

urmărire penală;

e) întocmirea actului de sesizare a

instanței.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin încheierea din 19 februarie 2003 (dosar nr. 473/2003), admite

cererea parchetului și prelungește măsura arestării preventive a inculpatului

L.M.

Inculpatul L.M. declară recurs,

motivând că menținerea sa în stare de arest este nejustificată.

Recursul este nefondat.

Așa cum, corect, motivează parchetul

și instanța de apel, există temeiuri pentru prelungirea arestării preventive a

inculpatului L.M.

Cauza în care este implicat

recurentul este complexă, iar pentru elucidarea ei este necesară efectuarea de

verificări în vederea stabilirii, certe, a gradului acestei implicări.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins, conform dispozitivului

deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul L.M. împotriva încheierii din 19 februarie 2003 a Curții

de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 martie 2003.