ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 488/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Primăria Municipiului Târgu Mureș, a

chemat în judecată pe pârâta, SC. P.M. SA Ungheni, și a solicitat obligarea

acesteia la plata sumelor de 52.012.273 lei cu titlu de redevențe pe anul 1998

și de 70.734.020 lei penalități de întârziere, sumă majorată la 134.449.054 lei.

Tribunalul Mureș, prin sentința nr. 508

din 7 aprilie 2000, a admis acțiunea și a obligat pe pârâtă la plata daunelor

reprezentând redevențe neachitate și majorări de întârziere.

Instanța de fond a reținut că, prin

contractul de concesiune, s-a stabilit cuantumul redevenței, iar negocierea

prevăzută de art. 5 din Legea 114/1995, privind reducerea taxei de concesiune,

nu a avut loc.

Curtea de Apel Târgu Mureș, prin

decizia nr. 809/A din 22 decembrie 2000, a admis apelul declarat de pârâtă, a

schimbat în tot sentința atacată și pe fond a respins acțiunea.

Curtea de apel a considerat că

părțile beneficiază de prevederile art. 5 din Legea 114/1995, acestea

modificând de drept contractul părților, fără posibilitatea negocierii prețului

concesiunii.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, reclamanta a declarat recurs, susținând că instanța de apel greșit

a considerat aplicabile dispozițiile art. 5 din Legea 114/1995, întrucât pârâta

nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor de aplicare a reducerilor la plata

redevenței, iar contractul de concesiune a rămas neschimbat.

Recursul este fondat și va fi admis

pentru considerentele ce se vor expune:

Prin contractul de concesiune

încheiat între părți în anul 1994, s-a stabilit drepturile și obligațiile

acestora, printre care și prețul concesiunii.

Potrivit dispozițiilor art. 5 și 6

din contract, redevența anuală era de 6.400.000 lei, care se va indexa în

raport cu procentul de devalorizare a leului față de dolar. Art. 9 al

convenției părților, stabilea penalități de întârziere de 0,5% din suma

datorată.

Apariția Legii 114/1996 a considerat

construirea locuințelor un obiectiv major de interes național și a acordat

facilități, pentru persoanele juridice române care investesc din profit, pentru

realizarea de locuințe.

Simpla adresă a societății de

construcții, prin care învederează cocontractantului că beneficiază de

reducerea redevenței cu 95%, este insuficientă pentru aplicarea art. 5 din

lege.

Condiția esențială, pe care instanța

de apel nu a sesizat-o, era ca investițiile să se realizeze din profitul

societății. Această dovadă nu a fost administrată, astfel încât este greșită

susținerea potrivit căreia taxa de concesiune se reduce de drept cu 95%.

Nici evocarea unei hotărâri

judecătorești, care nu a intrat în puterea lucrului judecat, nu poate forma

convingerea judecătorilor asupra unei situații de drept, cu atât mai mult cu

cât privește o altă perioadă de derulare a contractului dintre părți,

determinând astfel o situație de fapt diferită.

Față de aceste considerente, în temeiul

art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul

declarat împotriva deciziei nr. 809/A din 22 decembrie 2000, pronunțată de

Curtea de Apel Târgu Mureș, pe care o va modifica, în sensul respingerii

apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 508 din 7 aprilie 2000, a

Tribunalului Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta, Primăria Municipiului Tg. Mureș, împotriva deciziei nr. 809/A din

22 decembrie 2000, pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș, secția comercială.

Modifică decizia atacată, în sensul

că respinge apelul declarat de pârâtă, împotriva sentinței nr. 508 din 7

aprilie 2000, a Tribunalului Mureș.

Menține celelalte dispoziții.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 10 februarie 2004.