ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 488/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Primăria Municipiului Târgu Mureș, a chemat în judecată pe pârâta, SC. P.M. SA Ungheni, și a solicitat obligarea acesteia la plata sumelor de 52.012.273 lei cu titlu de redevențe pe anul 1998 și de 70.734.020 lei penalități de întârziere, sumă majorată la 134.449.054 lei. Tribunalul Mureș, prin sentința nr. 508 din 7 aprilie 2000, a admis acțiunea și a obligat pe pârâtă la plata daunelor reprezentând redevențe neachitate și majorări de întârziere. Instanța de fond a reținut că, prin contractul de concesiune, s-a stabilit cuantumul redevenței, iar negocierea prevăzută de art. 5 din Legea 114/1995, privind reducerea taxei de concesiune, nu a avut loc.

Curtea de Apel Târgu Mureș, prin decizia nr. 809/A din 22 decembrie 2000, a admis apelul declarat de pârâtă, a schimbat în tot sentința atacată și pe fond a respins acțiunea. Curtea de apel a considerat că părțile beneficiază de prevederile art. 5 din Legea 114/1995, acestea modificând de drept contractul părților, fără posibilitatea negocierii prețului concesiunii. Împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamanta a declarat recurs, susținând că instanța de apel greșit a considerat aplicabile dispozițiile art. 5 din Legea 114/1995, întrucât pârâta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor de aplicare a reducerilor la plata redevenței, iar contractul de concesiune a rămas neschimbat. Recursul este fondat și va fi admis pentru considerentele ce se vor expune: Prin contractul de concesiune încheiat între părți în anul 1994, s-a stabilit drepturile și obligațiile acestora, printre care și prețul concesiunii.

Potrivit dispozițiilor art. 5 și 6 din contract, redevența anuală era de 6.400.000 lei, care se va indexa în raport cu procentul de devalorizare a leului față de dolar. Art. 9 al convenției părților, stabilea penalități de întârziere de 0,5% din suma datorată. Apariția Legii 114/1996 a considerat construirea locuințelor un obiectiv major de interes național și a acordat facilități, pentru persoanele juridice române care investesc din profit, pentru realizarea de locuințe. Simpla adresă a societății de construcții, prin care învederează cocontractantului că beneficiază de reducerea redevenței cu 95%, este insuficientă pentru aplicarea art. 5 din lege. Condiția esențială, pe care instanța de apel nu a sesizat-o, era ca investițiile să se realizeze din profitul societății.

Această dovadă nu a fost administrată, astfel încât este greșită susținerea potrivit căreia taxa de concesiune se reduce de drept cu 95%. Nici evocarea unei hotărâri judecătorești, care nu a intrat în puterea lucrului judecat, nu poate forma convingerea judecătorilor asupra unei situații de drept, cu atât mai mult cu cât privește o altă perioadă de derulare a contractului dintre părți, determinând astfel o situație de fapt diferită. Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat împotriva deciziei nr. 809/A din 22 decembrie 2000, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, pe care o va modifica, în sensul respingerii apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 508 din 7 aprilie 2000, a Tribunalului Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta, Primăria Municipiului Tg. Mureș, împotriva deciziei nr. 809/A din 22 decembrie 2000, pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș, secția comercială. Modifică decizia atacată, în sensul că respinge apelul declarat de pârâtă, împotriva sentinței nr. 508 din 7 aprilie 2000, a Tribunalului Mureș. Menține celelalte dispoziții. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 februarie 2004.