ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4828/2003

Asupra recursului de față; Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 159 din 12 martie 2003, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpatul B.L., la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen. și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 2 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a luat act că partea vătămată B.E. nu se constituie parte civilă. Inculpatul a fost obligat la 11.665.774 lei despăgubiri către partea civilă Spitalul Clinic nr. 1 Craiova, cu dobânzile legale. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: Inculpatul a suspectat pe soția sa de infidelitate, aceasta participând ca solist vocal împreună cu formația din care făceau parte martorii C.C.

și P.D. În seara zilei de 24 octombrie 2002, partea vătămată a fost solicitată la o petrecere din comuna Podari, județul Dolj, împreună cu membrii formației. Întrucât petrecerea a fost întreruptă, după circa o oră, partea vătămată a revenit acasă, împreună cu martorii menționați mai sus, intenționând să servească o cafea. Partea vătămată l-a sunat pe inculpat, de mai multe ori pe un telefon mobil, spunându-i să vină acasă, deoarece petrecerea nu a mai avut loc. Inculpatul a imputat soției sale presupuse relații între aceasta și martorul C.C., după care, au început să se certe, situație în care martorii au plecat. După plecarea martorilor, cei doi au început să se certe, inculpatul lovind-o pe partea vătămată, inițial, cu palma și pumnii, iar ulterior după ce a doborât-o, a lovit-o cu picioarele și genunchii.

În dimineața următoare, inculpatul a constatat starea gravă în care se afla soția sa și a condus-o de urgență la Spitalul Clinic nr. 1 Craiova. Aceasta a fost internată la secția A.T.I. – Chirurgie II-IV, cu diagnosticul de politraumatism cranio-facial, traumatism cranio-cerebral, comoție cerebrală, traumatism abdominal, traumatism toracic, traumatism coapsă stângă și șoc hemoragic, iar pe parcursul examenelor medicale s-a mai constatat lob hepatic rupt postraumatic, hemiperitoneu generalizat. Raportul medico-legal a precizat că partea vătămată a prezentat leziuni ce au necesitat 25-30 zile îngrijiri medicale, iar leziunile au pus în primejdie viața victimei.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, vizând schimbarea încadrării juridice a faptei în dispozițiile art. 182 C. pen., pentru că ruptura de ficat care a pus în primejdie viața victimei, a fost produsă nu cu palma și pumnul, ci cu un corp dur; a mai solicitat, în subsidiar, acordarea de circumstanțe judiciare atenuante și reducerea pedepsei aplicate. Prin decizia penală nr. 315 din 26 iunie 2003, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de inculpatul B.L., a desființat hotărârea numai cu privire la pedeapsa aplicată și reținând dispozițiile art. 74 – art. 76 C. pen., a redus pedeapsa la 3 ani și 6 luni închisoare și a menținut pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

S-a reținut în motivarea soluției că, în raport de modul în care a fost executată fapta, inculpatul, chiar dacă nu a urmărit uciderea victimei, a acceptat producerea morții ei, aspect sub care încadrarea juridică reținută de instanța de fond este legală. În termen legal, împotriva hotărârilor de mai sus, a declarat recurs inculpatul care prin motivele scrise, cât și oral, a susținut în esență următoarele: - încadrarea juridică corectă pentru care trebuia condamnat inculpatul era aceea prevăzută de art. 182 C. pen., prin aceea că, în raport de modul de desfășurare a activității infracționale (lovire cu pumnii și picioarele, precum și împingere și lovire în cădere) inculpatul nu a urmărit uciderea victimei, ci doar aplicarea unei corecții.

- reducerea pedepsei aplicate prin menținerea dispozițiilor art. 74 C. pen. În raport de aceste critici și de dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen., hotărârile recurate vor fi examinate, constatându-se că recursul este nefondat, pentru cele ce urmează. Instanțele au reținut nu numai o corectă stare de fapt, dar și încadrarea juridică a faptei, fiind realizate elementele constitutive ale infracțiunii pentru care, în mod corect, a fost condamnat inculpatul. Deși s-a recunoscut aplicarea unor repetate lovituri pe întreg corpul cu pumnii și picioarele, inculpatul a susținut că nu a urmărit uciderea victimei, ci aplicarea doar a unei corecții. Dar, numai că, osebit de depozițiile inculpatului și ale părții vătămate, actul medico-legal a reflectat o cu totul altă situație, decât cea susținută de inculpat.

Astfel, urmare a agresionării părții vătămate, aceasta a prezentat numeroase traumatisme grave în zona craniană și a feței, în zona toracică și abdominală, ruptura lobului hepatic supranumerar, hemiperitoneu generalizat, șoc hemoragic, toate aceste leziuni, concluzionându-se că, au fost realizate în agresiune, prin lovire cu corp dur și au pus în primejdie viața victimei. Ori, în raport de aceste concluzii medico-legale este evident că, producând victimei prin lovire, cu corpuri dure, leziuni de această gravitate în numeroase zone vitale ale corpului, care de altfel i-au pus viața în pericol, inculpatul a acceptat producerea rezultatului letal, care nu a intervenit datorită intervenției medicale, de specialitate.

Pentru aceleași argumente, nu corespunde realității apărarea inculpatului, potrivit căreia, a urmărit doar aplicarea unei corecții, intensitatea loviturilor, corpurile dure folosite alături de natura leziunilor produse, demonstrând existența unei intenții indirecte în producerea tentativei la infracțiunea de omor calificat, pentru care în mod corect a fost condamnat inculpatul. Nefondată este și critica vizând reducerea pedepsei. În considerarea dispozițiilor art. 72 C. pen., instanța de apel a reținut corect, în favoarea inculpatului, circumstanțe judiciare atenuante, coborând mult pedeapsa sub limita minimă legală. Neconstatându-se alte motive care să justifice reducerea pedepsei până la limita legală permisă de lege și neexistând nici alte motive de casare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat. Potrivit art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din pedeapsa aplicată detenția preventivă la zi. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul B.L. împotriva deciziei penale nr. 315 din 26 iunie 2003 a Curții de Apel Craiova, ca nefondat. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 25 octombrie 2002, până la 29 octombrie 2003. Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare. Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2003.