ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4828/2003

Asupra recursului de față;

Din actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 159 din 12

martie 2003, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpatul B.L., la pedeapsa de 8

ani închisoare pentru art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. c)

C. pen. și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 2 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

S-a luat act că partea vătămată B.E.

nu se constituie parte civilă.

Inculpatul a fost obligat la

11.665.774 lei despăgubiri către partea civilă Spitalul Clinic nr. 1 Craiova, cu

dobânzile legale.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul a suspectat pe soția sa

de infidelitate, aceasta participând ca solist vocal împreună cu formația din

care făceau parte martorii C.C. și P.D.

În seara zilei de 24 octombrie 2002,

partea vătămată a fost solicitată la o petrecere din comuna Podari, județul

Dolj, împreună cu membrii formației.

Întrucât petrecerea a fost

întreruptă, după circa o oră, partea vătămată a revenit acasă, împreună cu

martorii menționați mai sus, intenționând să servească o cafea.

Partea vătămată l-a sunat pe

inculpat, de mai multe ori pe un telefon mobil, spunându-i să vină acasă,

deoarece petrecerea nu a mai avut loc.

Inculpatul a imputat soției sale

presupuse relații între aceasta și martorul C.C., după care, au început să se

certe, situație în care martorii au plecat.

După plecarea martorilor, cei doi au

început să se certe, inculpatul lovind-o pe partea vătămată, inițial, cu palma

și pumnii, iar ulterior după ce a doborât-o, a lovit-o cu picioarele și

genunchii.

În dimineața următoare, inculpatul a

constatat starea gravă în care se afla soția sa și a condus-o de urgență la

Spitalul Clinic nr. 1 Craiova. Aceasta a fost internată la secția A.T.I. –

Chirurgie II-IV, cu diagnosticul de politraumatism cranio-facial, traumatism

cranio-cerebral, comoție cerebrală, traumatism abdominal, traumatism toracic,

traumatism coapsă stângă și șoc hemoragic, iar pe parcursul examenelor medicale

s-a mai constatat lob hepatic rupt postraumatic, hemiperitoneu generalizat.

Raportul medico-legal a precizat că

partea vătămată a prezentat leziuni ce au necesitat 25-30 zile îngrijiri

medicale, iar leziunile au pus în primejdie viața victimei.

Împotriva sentinței a declarat apel

inculpatul, vizând schimbarea încadrării juridice a faptei în dispozițiile art.

182 C. pen., pentru că ruptura de ficat care a pus în primejdie viața victimei,

a fost produsă nu cu palma și pumnul, ci cu un corp dur; a mai solicitat, în

subsidiar, acordarea de circumstanțe judiciare atenuante și reducerea pedepsei

aplicate.

Prin decizia penală nr. 315 din 26

iunie 2003, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de inculpatul B.L.,

a desființat hotărârea numai cu privire la pedeapsa aplicată și reținând

dispozițiile art. 74 – art. 76 C. pen., a redus pedeapsa la 3 ani și 6 luni

închisoare și a menținut pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

S-a reținut în motivarea soluției

că, în raport de modul în care a fost executată fapta, inculpatul, chiar dacă

nu a urmărit uciderea victimei, a acceptat producerea morții ei, aspect sub

care încadrarea juridică reținută de instanța de fond este legală.

În termen legal, împotriva

hotărârilor de mai sus, a declarat recurs inculpatul care prin motivele scrise,

cât și oral, a susținut în esență următoarele:

- încadrarea juridică corectă pentru

care trebuia condamnat inculpatul era aceea prevăzută de art. 182 C. pen., prin

aceea că, în raport de modul de desfășurare a activității infracționale (lovire

cu pumnii și picioarele, precum și împingere și lovire în cădere) inculpatul nu

a urmărit uciderea victimei, ci doar aplicarea unei corecții.

- reducerea pedepsei aplicate prin

menținerea dispozițiilor art. 74 C. pen.

În raport de aceste critici și de

dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen.,

hotărârile recurate vor fi examinate, constatându-se că recursul este nefondat,

pentru cele ce urmează.

Instanțele au reținut nu numai o

corectă stare de fapt, dar și încadrarea juridică a faptei, fiind realizate

elementele constitutive ale infracțiunii pentru care, în mod corect, a fost

condamnat inculpatul.

Deși s-a recunoscut aplicarea unor

repetate lovituri pe întreg corpul cu pumnii și picioarele, inculpatul a

susținut că nu a urmărit uciderea victimei, ci aplicarea doar a unei corecții.

Dar, numai că, osebit de depozițiile

inculpatului și ale părții vătămate, actul medico-legal a reflectat o cu totul

altă situație, decât cea susținută de inculpat.

Astfel, urmare a agresionării părții

vătămate, aceasta a prezentat numeroase traumatisme grave în zona craniană și a

feței, în zona toracică și abdominală, ruptura lobului hepatic supranumerar,

hemiperitoneu generalizat, șoc hemoragic, toate aceste leziuni, concluzionându-se

că, au fost realizate în agresiune, prin lovire cu corp dur și au pus în

primejdie viața victimei.

Ori, în raport de aceste concluzii

medico-legale este evident că, producând victimei prin lovire, cu corpuri dure,

leziuni de această gravitate în numeroase zone vitale ale corpului, care de

altfel i-au pus viața în pericol, inculpatul a acceptat producerea rezultatului

letal, care nu a intervenit datorită intervenției medicale, de specialitate.

Pentru aceleași argumente, nu

corespunde realității apărarea inculpatului, potrivit căreia, a urmărit doar

aplicarea unei corecții, intensitatea loviturilor, corpurile dure folosite

alături de natura leziunilor produse, demonstrând existența unei intenții

indirecte în producerea tentativei la infracțiunea de omor calificat, pentru

care în mod corect a fost condamnat inculpatul.

Nefondată este și critica vizând

reducerea pedepsei. În considerarea dispozițiilor art. 72 C. pen., instanța de

apel a reținut corect, în favoarea inculpatului, circumstanțe judiciare

atenuante, coborând mult pedeapsa sub limita minimă legală.

Neconstatându-se alte motive care să

justifice reducerea pedepsei până la limita legală permisă de lege și

neexistând nici alte motive de casare, în temeiul art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, ca

nefondat.

Potrivit art. 385

17

alin.

(4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din pedeapsa

aplicată detenția preventivă la zi.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul B.L. împotriva deciziei penale nr. 315 din 26 iunie 2003 a Curții de

Apel Craiova, ca nefondat.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada arestării preventive de la 25 octombrie 2002, până la 29

octombrie 2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 octombrie 2003.