ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4276/2003

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Dolj, prin

sentința penală nr. 33 din 29 ianuarie 2003, a condamnat pe inculpatul R.S. la

7 ani și 6 luni închisoare, 8 ani închisoare și 8 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate, viol și tâlhărie, prevăzute

și pedepsite de art. 189 alin. (2); art. 197 alin. (2) lit. b) și art. 211

alin. (2) lit. b), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen.

A aplicat inculpatului pedeapsa cea

mai grea de 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen.

Instanța a menținut starea de arest

a inculpatului și a dedus din pedeapsa stabilită durata arestării preventive de

la 19 octombrie 2000 la zi și, a obligat inculpatul la 2.000.000 lei

despăgubiri civile și 150.000.000 lei daune morale către partea P.M.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

relatat, în fapt că, în după amiaza zilei de 29 iulie 2002, partea vătămată

P.M. împreună cu prietenul său, martorul, O.L. s-au deplasat cu autoturismul în

cartierul Bariera Vâlcii din Craiova și s-au oprit pe un drum lăturalnic. În

jurul orelor 22,00, inculpatul și numiții D.I. și G.A.I. (persoane trimise în

judecată în alt dosar) au trecut cu căruța pe lângă mașină, au oprit la circa

30 metri și au revenit obligându-l pe martor să-și abandoneze partenera. În

continuare au scos-o pe partea vătămată cu forța din autoturism au urcat-o în

căruță și au dus-o la circa un km depărtare pe drum național Craiova –

Bălcești, după care pe rând prin loviri și amenințări au întreținut cu partea

vătămată raporturi sexuale.

Tot prin violență, inculpatul R.S. a

sustras inelul de aur și cerceii părții vătămate.

Împotriva acestei sentințe

inculpatul a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul

individualizării pedepsei, solicitând ca prin admiterea apelului și

desființarea hotărârii să i se aplice o pedeapsă mai mică.

Prin decizia nr. 177 din 17 aprilie

2003, Curtea de Apel Craiova, secția penală, a respins apelul declarat de

inculpat, ca nefondat apreciind că, în raport cu gravitatea infracțiunilor

săvârșite pedeapsa rezultantă corespunde tuturor criteriilor de

individualizare, prevăzute în art. 72 C. pen.

Prin memoriul trimis din

penitenciar, inculpatul a formulat recurs motivat, în termen legal prin care a

reiterat motivul de apel susținând în plus că din cauza stării de ebrietate nu

își aduce aminte ce a făcut în seara respectivă.

Recursul este nefondat.

Verificând actele și lucrările de la

dosar se constată că atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut

corect situația de fapt, încadrând faptele în textele de lege corespunzătoare

pentru care i-a aplicat inculpatului pedepse cu respectarea dispozițiilor art.

72 C. pen.

În ce privește critica formulată se

constată că ea nu este întemeiată, instanța de apel arătând în mod judicios

care sunt considerentele pentru care nu a fost primită.

Faptele săvârșite pe timp de noapte,

de trei persoane împreună, prezintă un pericol social ridicat, iar inculpatul

recidivist, condamnat în anul 1999 la un an și 8 luni închisoare pentru furt, a

avut o conduită procesuală necorespunzătoare, după săvârșirea faptei a fugit și

s-a sustras urmăririi penale fiind dat în urmărire generală și arestat după

trei luni.

Pentru considerentele arătate, având

în vedere faptul că verificând decizia atacată în raport și cu prevederile art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența și a altor

motive care analizate din oficiu să ducă la casare, recursul va fi respins în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmând a se dispune

conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul R.S. împotriva deciziei penale nr.

177 din 17 aprilie 2003 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsă arestarea

preventivă de la 19 octombrie 2000 la 7 octombrie 2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

octombrie 2003.