ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4276/2003

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Dolj, prin sentința penală nr. 33 din 29 ianuarie 2003, a condamnat pe inculpatul R.S. la 7 ani și 6 luni închisoare, 8 ani închisoare și 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate, viol și tâlhărie, prevăzute și pedepsite de art. 189 alin. (2); art. 197 alin. (2) lit. b) și art. 211 alin. (2) lit. b), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. A aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. Instanța a menținut starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsa stabilită durata arestării preventive de la 19 octombrie 2000 la zi și, a obligat inculpatul la 2.000.000 lei despăgubiri civile și 150.000.000 lei daune morale către partea P.M.

Pentru a hotărî astfel, instanța a relatat, în fapt că, în după amiaza zilei de 29 iulie 2002, partea vătămată P.M. împreună cu prietenul său, martorul, O.L. s-au deplasat cu autoturismul în cartierul Bariera Vâlcii din Craiova și s-au oprit pe un drum lăturalnic. În jurul orelor 22,00, inculpatul și numiții D.I. și G.A.I. (persoane trimise în judecată în alt dosar) au trecut cu căruța pe lângă mașină, au oprit la circa 30 metri și au revenit obligându-l pe martor să-și abandoneze partenera. În continuare au scos-o pe partea vătămată cu forța din autoturism au urcat-o în căruță și au dus-o la circa un km depărtare pe drum național Craiova – Bălcești, după care pe rând prin loviri și amenințări au întreținut cu partea vătămată raporturi sexuale.

Tot prin violență, inculpatul R.S. a sustras inelul de aur și cerceii părții vătămate. Împotriva acestei sentințe inculpatul a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând ca prin admiterea apelului și desființarea hotărârii să i se aplice o pedeapsă mai mică. Prin decizia nr. 177 din 17 aprilie 2003, Curtea de Apel Craiova, secția penală, a respins apelul declarat de inculpat, ca nefondat apreciind că, în raport cu gravitatea infracțiunilor săvârșite pedeapsa rezultantă corespunde tuturor criteriilor de individualizare, prevăzute în art. 72 C. pen. Prin memoriul trimis din penitenciar, inculpatul a formulat recurs motivat, în termen legal prin care a reiterat motivul de apel susținând în plus că din cauza stării de ebrietate nu își aduce aminte ce a făcut în seara respectivă.

Recursul este nefondat. Verificând actele și lucrările de la dosar se constată că atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut corect situația de fapt, încadrând faptele în textele de lege corespunzătoare pentru care i-a aplicat inculpatului pedepse cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen. În ce privește critica formulată se constată că ea nu este întemeiată, instanța de apel arătând în mod judicios care sunt considerentele pentru care nu a fost primită. Faptele săvârșite pe timp de noapte, de trei persoane împreună, prezintă un pericol social ridicat, iar inculpatul recidivist, condamnat în anul 1999 la un an și 8 luni închisoare pentru furt, a avut o conduită procesuală necorespunzătoare, după săvârșirea faptei a fugit și s-a sustras urmăririi penale fiind dat în urmărire generală și arestat după trei luni.

Pentru considerentele arătate, având în vedere faptul că verificând decizia atacată în raport și cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, recursul va fi respins în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmând a se dispune conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.S. împotriva deciziei penale nr. 177 din 17 aprilie 2003 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedeapsă arestarea preventivă de la 19 octombrie 2000 la 7 octombrie 2003. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 7 octombrie 2003.