ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4309/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 222 din 14 octombrie 2002 a Tribunalului Giurgiu a fost condamnat inculpatul T.M. la 17 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a computat durata arestului preventiv din durata pedepsei de la 22 noiembrie 2001 la zi. Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că inculpatul în seara de 20 noiembrie 2001 a consumat băuturi alcoolice împreună cu tatăl său, victima T.I. În aceste împrejurări inculpatul i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în abdomen producându-i rupturi de ficat și hemoragie internă, leziuni care au determinat decesul acesteia.

Raportul medico-legal nr. 232 din 21 februarie 2001 întocmit de S.J.M.L. Giurgiu a concluzionat că moartea victimei T.I. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne consecutive unor rupturi multiple de ficat, determinată de un traumatism toraco-abdominal produs în cadrul unui politraumatism. Inculpatul a recunoscut fapta, declarațiile lui coroborându-se cu depozițiile martorilor I.E. și V.T. Prin decizia penală nr. 201 din 15 aprilie 2003, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul inculpatului care a solicitat schimbarea încadrării juridice reținută de instanță în loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, infracțiune prevăzută de art. 183 C. pen. Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care prin apărător a criticat-o ca fiind greșită pentru individualizarea pedepsei pe care o consideră prea severă, motiv de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În cauză inculpatul a comis o infracțiune de omor în formă calificată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 17 la 25 de ani. Victima infracțiunii de omor a fost tocmai tatăl inculpatului. În raport de gravitatea pericolului social al faptei și de lipsa unor împrejurări de atenuare a răspunderii penale pedeapsa de 17 ani închisoare aplicată inculpatului, mai apropiată de limita inferioară a pedepsei, nu este prea severă, criteriile de individualizare a pedepsei fiind corect aplicate.

Așa fiind, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul inculpatului pe care-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat. Se va computa detenția preventivă din durata pedepsei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M. împotriva deciziei penale nr. 201 din 15 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsă, perioada arestării preventive de la 22 noiembrie 2001 până la 8 octombrie 2003. Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 8 octombrie 2003.