ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4326/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1259 din 19 decembrie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, inculpatul A.M. a fost condamnat la 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor înscrise în art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. Totodată, tribunalul a menținut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 21 noiembrie 2001 la zi și l-a obligat să plătească părții civile G.R.M. 1.000.000 lei prestație lunară de întreținere până la majorat, precum și la 300.000.000 lei daune morale și 1.500.000 lei cheltuieli judiciare.

S-a reținut în fapt, că, inculpatul și soția, victima A.A.M. în etate de 38 ani, consumau frecvent băuturi alcoolice și în aceste împrejurări se certau, iar inculpatul avea o conduită violentă. În ziua de 21 noiembrie 2001, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, inculpatul s-a certat din nou cu soția sa și a lovit-o cu un cuțit în coapsa stângă, producându-i o plagă înjunghiată profundă de 9 cm cu intersectarea masei musculare și femurale cu consecința decesului prin hemoragie externă. Prin decizia penală nr. 140 din 13 martie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, s-au respins apelurile declarate de inculpat care solicită reducerea pedepsei și a daunelor morale și de partea civilă care solicită majorarea cuantumului prestației lunare de întreținere.

Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, reiterând motivele din apel referitoare la individualizarea pedepsei și daunele morale, temeiuri de casare prevăzute de art. 385/9 lit. a) pct. 14 și 18 C. proc. pen., precum și partea civilă care nu și-a motivat recursul. Recursurile declarate nu sunt fondate. Din examinarea hotărârilor atacate și a lucrărilor dosarului rezultă că instanța de fond, întemeindu-se pe probele administrate în cauză, a stabilit corect starea de fapt și vinovăția inculpatului, dar a dat o încadrare juridică necorespunzătoare faptei comise care întrunea elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, însă în lipsa apelului și a recursului procurorului, nu se poate îndrepta această încadrare.

Din acest motiv, nici pedeapsa aplicată nu poate fi redusă, cum solicită inculpatul, întrucât fapta comisă prezintă un grad de pericol social deosebit de mare. De asemenea, corect a fost obligat la daune morale câtre partea civilă, care este fiul său minor și a cărei mamă, în etate tânără a fost omorâtă de inculpat. Cum nici în recursul părții civile nu se constată temeiuri de casare care ar putea fi invocate și din oficiu, urmează a se respinge ambele recursuri ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă G.R.M. și de inculpatul A.M. împotriva deciziei penale nr. 140 din 13 martie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsă, perioada arestării preventive de la 21 noiembrie 2001 până la 8 octombrie 2003. Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Obligă pe recurenta parte civilă la 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pronunțată, în ședință publică, azi 8 octombrie 2003.