ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4326/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1259 din 19

decembrie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, inculpatul A.M.

a fost condamnat la 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

înscrise în art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de loviri

cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.

Totodată, tribunalul a menținut

starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării

preventive de la 21 noiembrie 2001 la zi și l-a obligat să plătească părții

civile G.R.M. 1.000.000 lei prestație lunară de întreținere până la majorat,

precum și la 300.000.000 lei daune morale și 1.500.000 lei cheltuieli

judiciare.

S-a reținut în fapt, că, inculpatul

și soția, victima A.A.M. în etate de 38 ani, consumau frecvent băuturi

alcoolice și în aceste împrejurări se certau, iar inculpatul avea o conduită

violentă.

În ziua de 21 noiembrie 2001, pe

fondul consumului de băuturi alcoolice, inculpatul s-a certat din nou cu soția

sa și a lovit-o cu un cuțit în coapsa stângă, producându-i o plagă înjunghiată

profundă de 9 cm cu intersectarea masei musculare și femurale cu consecința

decesului prin hemoragie externă.

Prin decizia penală nr. 140 din 13

martie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, s-au respins apelurile

declarate de inculpat care solicită reducerea pedepsei și a daunelor morale și

de partea civilă care solicită majorarea cuantumului prestației lunare de

întreținere.

Împotriva acestei decizii,

inculpatul a declarat recurs, reiterând motivele din apel referitoare la

individualizarea pedepsei și daunele morale, temeiuri de casare prevăzute de

art. 385/9 lit. a) pct. 14 și 18 C. proc. pen., precum și partea civilă care nu

și-a motivat recursul.

Recursurile declarate nu sunt

fondate.

Din examinarea hotărârilor atacate

și a lucrărilor dosarului rezultă că instanța de fond, întemeindu-se pe probele

administrate în cauză, a stabilit corect starea de fapt și vinovăția

inculpatului, dar a dat o încadrare juridică necorespunzătoare faptei comise

care întrunea elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, însă în

lipsa apelului și a recursului procurorului, nu se poate îndrepta această

încadrare.

Din acest motiv, nici pedeapsa

aplicată nu poate fi redusă, cum solicită inculpatul, întrucât fapta comisă

prezintă un grad de pericol social deosebit de mare.

De asemenea, corect a fost obligat

la daune morale câtre partea civilă, care este fiul său minor și a cărei mamă,

în etate tânără a fost omorâtă de inculpat.

Cum nici în recursul părții civile

nu se constată temeiuri de casare care ar putea fi invocate și din oficiu,

urmează a se respinge ambele recursuri ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă G.R.M. și de inculpatul

A.M. împotriva deciziei penale nr. 140 din 13 martie 2003 a Curții de Apel

București, secția I penală.

Deduce

din pedeapsă, perioada arestării preventive de la 21 noiembrie 2001 până la 8

octombrie 2003.

Obligă pe inculpat la plata sumei de

1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Obligă pe recurenta parte civilă la

500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată, în ședință publică, azi

8 octombrie 2003.