ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2966/2003

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 149/P din 16 septembrie

2002, Tribunalul Neamț, secția penală, a condamnat pe inculpatul M.C la

pedeapsa de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat

prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art.

76 alin. (2) C. pen. A fost computată din pedeapsă durata arestării preventive

de la 16 noiembrie 2001 la zi. S-a luat act că partea vătămată C.M. nu s-a

constituit parte civilă în cauză.

În considerentele sentinței,

instanța a reținut că în noaptea de 14 noiembrie 2001, în urma unor discuții

violente cu soția sa, inculpatul, aflat în stare de ebrietate, a aplicat

acesteia lovituri puternice în zone vitale care au provocat decesul soției

sale, găsită decedată a doua zi în spatele blocului unde locuiau.

Tribunalul a reținut în favoarea

inculpatului circumstanțe atenuante constând în lipsa antecedentelor penale,

împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, starea de ebrietate, precum și

faptul că inculpatul se ocupa singur de întreținerea copilului major student.

Prin decizia penală nr. 106 din 11

martie 2003, Curtea de Apel Bacău, secția penală, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpat, vizând, în principal, achitarea sa întrucât ar

exista dubii în privința săvârșirii faptei de către inculpat, iar în subsidiar,

schimbarea încadrării juridice a faptei în art. 183 C. pen. și reducerea

pedepsei.

Curtea de apel a reținut că nu

există dubii cu privire la inculpat, ca autor al faptei, întrucât chiar

declarațiile acestuia coroborate cu declarația martorei B.L., vecină cu soții

M., precum și cu concluziile medicilor legiști, exprimate în Raportul

medico-legal, constituie probe certe privind săvârșirea faptei de către

inculpat, între loviturile aplicate și deces existând un raport de cauzalitate.

Împotriva acestei decizii,

inculpatul a declarat recurs, invocând ca motive aceleași apărări făcute în

instanța de apel, susțineri vizând existența unor dubii privind săvârșirea

faptei de către inculpat, încadrarea greșită a faptei în art. 174 și art. 175

lit. c) C. pen., în loc de art. 183 C. pen., precum și greșita individualizare

a pedepsei.

Examinând motivele de recurs

formulate de inculpat în raport cu probele efectuate în cauză, Curtea constată

netemeinicia acestora, pentru următoarele motive:

Astfel cum rezultă din declarațiile

vecinilor inculpatului (C.L., G.I., S.M., B.N., B.L. A.V.G.V.), inculpatul și

îndeosebi soția sa consumau în mod frecvent băuturi alcoolice, situații în care

inculpatul se manifesta deosebit de violent (soția sa pierzând chiar niște

dinți ca urmare a agresiunii inculpatului). În noaptea de 14 noiembrie 2001, în

care a decedat victima, între soții M. a fost, de asemenea, o ceartă violentă

auzită de vecini, inculpatul lovind-o cu deosebită putere în zone vitale (față,

torace) și provocându-i multiple fracturi costale bilaterale cu pneumotorax

bilateral, leziuni care i-au cauzat moartea.

Inculpatul a acționat cu intenție,

fiind conștient că asemenea lovituri pot produce decesul soției sale. Fapta

săvârșită de inculpat a fost corect încadrată în infracțiunea de omor calificat

prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., nefiind întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte,

prevăzută de art. 183 C. pen. (caz în care nu există intenția de a suprima

viața victimei, acest rezultat intervenind fără ca inculpatul să-l fi urmărit

sau acceptat, ori să fi putut să prevadă rezultatul).

În speță, însă, intensitatea

loviturilor aplicate de inculpat victimei, rezultă nu numai din examinarea de

către medicii legiști a cadavrului victimei, ci și chiar din examinarea mâinii

drepte a inculpatului (cu care acesta a lovit-o pe soția sa) de către Serviciul

de medicină legală al Județului Neamț, care a evidențiat leziuni traumatice ce

necesită 2-3 zile de îngrijiri medicale și care pot data din 14 noiembrie 2001.

Prin urmare, atât sub aspectul

reținerii vinovăției inculpatului, cât și sub aspectul încadrării juridice a

faptei săvârșite de acesta, hotărârile pronunțate sunt legale și se întemeiază

pe probele administrate în cursul procesului penal.

Curtea constată că nici critica

vizând greșita individualizare a pedepsei aplicate nu este justificată.

Astfel, prin aplicarea

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., instanțele au avut în

vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72,

și anume persoana infractorului, reducând pedeapsa sub minimul special prevăzut

de lege pentru această infracțiune.

Pedeapsa de 10 ani închisoare și 3

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

aplicată inculpatului ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante,

corespunde atât pericolului social al faptei săvârșite (omor calificat), cât și

persoanei inculpatului (infractor primar).

În consecință, va fi respins, ca

nefondat, recursul declarat de inculpat.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 16

noiembrie 2001 la zi.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în

sumă de 1.300.000 lei, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.C. împotriva deciziei penale nr. 106 din 11 martie

2003 a Curții de Apel Bacău.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul arestării preventive de la 16 noiembrie 2001 la 20 iunie

2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.300.00 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 iunie 2003.