ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1003/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 83 din 14 mai 2002

,Tribunalul Neamț a condamnat pe inculpatul M.C. la 5 ani și 6 luni închisoare

și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 și art. 174 C. pen., cu aplicarea art.

71 și art. 64 C. pen.

Totodată, a fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive,

de la 10 decembrie 2001, până la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor

civile, așa cum rezultă din dispozitivul sentinței.

În esență, s-au reținut următoarele:

În seara zilei de 24 octombrie 2000, pe fondul

consumului de băuturi alcoolice, inculpatul M.C. i-a aplicat victimei I.M. o

lovitură, cu un cuțit, în abdomen, punându-i viața în primejdie.

Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr. 2325 din

2 iulie 2002, a respins apelul inculpatului M.C. și a dedus, în continuare,

durata arestării preventive, de la 15 mai 2002, la zi.

Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat

achitarea, în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., deoarece la data comiterii

faptei, nu se afla în localitate.

Recursul inculpatului nu este fondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că fapta

și vinovăția inculpatului sunt cert dovedite. Astfel, susținerile inculpatului

că nu se afla acasă sunt infirmate de declarațiile părții vătămate I.M., ale

martorilor M.S., C.N., C.V., C.N. și A.C., din care rezultă, în mod cert,

faptul că inculpatul se afla la domiciliul său, la ora săvârșirii tentativei de

omor.

Edificatoare sunt relatările părții vătămate făcute

vecinilor, care au găsit-o căzută pe scările blocului, precum și personalului

medical, în sensul că a fost înjunghiată de „ socrul său” (așa cum îl considera

el pe tatăl concubinei sale).

De altfel, examinarea întregului material probator

conduce la aceeași unică concluzie reținută de instanțe prin hotărârile

pronunțate.

Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate

în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului să fie respins ca

nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de inculpatul M.C.

împotriva deciziei penale nr. 235 din 2 iulie 2002 a Curții de Apel Bacău, ca

nefondat.

Compută din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării

preventive de la 10 decembrie 2001, la zi.

Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei

cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu

în sumă de 300.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie

2003.