ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4508/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 492 din 18

decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 8789/2003,

pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174,

referitor la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., a

fost condamnat inculpatul V.V. la pedeapsa de 12 ani închisoare și 6 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 350 alin. (1) C.

proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa de executat, durata arestării preventive a inculpatului de la 25

iulie 2003, la zi.

S-a interzis inculpatului exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută

de art. 71 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 14 și art. 346 C.

proc. pen., coroborat cu art. 998 C. civ., s-a luat că partea vătămată T.D.D.

nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpat, a unui cuțit care a servit la săvârșirea

infracțiunii, aflat la camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că inculpatul fiind sub influența băuturilor alcoolice

și fiind provocat de victima T.V., în seara zilei de 25 iulie 2003, a lovit-o

cu un cuțit în zona abdomenului. Deși i s-au acordat îngrijiri medicale de

urgență la Spitalul Orașului Buhuși, victima a decedat.

Stabilindu-se legătura de

cauzalitate între fapta inculpatului și leziunile ce au condus la moartea

victimei, instanța a dispus condamnarea acestuia.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul, fără a-l motiva în scris.

Prin decizia penală nr. 48 din 10

februarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. 651/2004, a

fost respins, ca tardiv introdus, apelul declarat de inculpatul V.V.

A fost obligat inculpatul la plata

sumei de 500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care sursa

de 400.000 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu s-a

dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției către Baroul Bacău.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs inculpatul V.V. care a invocat cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., solicitând

reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii cuantumului acesteia.

Față de împrejurarea că apelul

inculpatului a fost respins ca tardiv Înalta Curte a solicitat părților să

formuleze concluzii în legătură cu excepția sesizată de instanța de apel.

Apărătorul desemnat din oficiu

pentru inculpat a precizat că, în mod corect a fost respins ca tardiv apelul

declarat de acesta, lăsând la aprecierea Înaltei Curți admiterea recursului

promovat de inculpat.

Înalta Curte examinând motivele de

recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen., constată

următoarele:

Formularea cererilor de apel sau de

recurs se poate face numai în cadrul termenului expres prevăzut de lege și doar

în mod excepțional, peste aceste limite, dacă există motive legale ce au

împiedicat exercitarea în termen a dreptului de a ataca o hotărâre. Conform

art. 363 alin. (1) C. proc. pen., termenul de apel este de 10 zile, dacă legea

nu dispune altfel.

Art. 363 alin. (3) din același cod,

prevede că termenul curge pentru inculpatul deținut, prezent la dezbateri și la

pronunțare, de la pronunțare.

Neexercitarea în termenul de 10

zile, prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen., a dreptului de a apela o

hotărâre penală pronunțată în fond, conduce automat la respingerea cererii

respective ca tardiv formulată, ceea ce practic echivalează cu neexecutarea

respectivei căi de atac.

Cum potrivit dispozițiilor art. 385

1

alin. (4) teza I C. proc. pen., inculpatul nu poate folosi calea recursului

împotriva unei hotărâri pe care nu a atacat-o cu apel, excepția tardivității

își produce efect în sensul că, instanța de control judiciar va verifica cauza

doar, sub aspectul modului de soluționare a excepției, situație ce exclude

examinarea pe fond a cauzei.

În speță, hotărârea în fond a fost

pronunțată de Tribunalul Bacău la 18 decembrie 2003, în prezența inculpatului

arestat (conform mențiunii existente la fila 85 din dosarul nr. 8789/2003 al

Tribunalului Bacău), iar cererea de apel adresată instanței de control judiciar

din dosarul nr. 651/2004 al Curții de Apel Bacău este datată de acesta, 19

ianuarie 2004, deci cu mult în afara termenului de 10 zile prevăzut de art. 363

alin. (1) C. proc. pen., termen care în această situație, curge de la

pronunțare (inculpatul fiind prezent atât la dezbateri, cât și la pronunțare).

În consecință, Înalta Curte,

constată că, în mod corect apelul declarat de inculpat a fost respins ca

tardiv.

Față de cele menționate mai sus,

Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1)

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul V.V.

Potrivit art. 385

17

alin.

(4) C. proc. pen., coroborate cu art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C.

proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării

preventive de la 25 iulie 2003, la 14 septembrie 2004.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va obliga pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul V.V. împotriva deciziei penale nr. 48 din 10 februarie

2004 a Curții de Apel Bacău.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 25 iulie 2003, la 14 septembrie

2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, 14

septembrie 2004.