ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 487/2004

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta

S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. P.I. S.R.L., solicitând

Tribunalului Dolj, ca prin sentința ce se va pronunța, să fie obligată pârâta

la plata sumei de 27.405.557 lei, reprezentând penalități de întârziere de 1%

pe zi în plata chiriei stabilite prin art. 2 din actul adițional nr.144/15

ianuarie 1998.

Pârâta

a formulat întâmpinare și cerere reconvențională la data de 19 februarie 1999,

solicitând respingerea acțiunii reclamantei și pe cale reconvențională să fie

obligată reclamanta la echivalentul în lei a 769,35 dolari SUA, reprezentând

chiriei achitată în plus în perioada februarie 1996 – decembrie 1997.

Prin

sentința nr.861 din 9 aprilie 1999, Tribunalul Dolj a admis în parte acțiunea

reclamantei și a respins cererea reconvențională.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, actul adițional nr.144/15

ianuarie 1999 a fost semnat și parafat de părți la data de 9 iunie 1998, astfel

încât penalitățile se calculează numai începând cu luna iulie 1998 și însumează

21.700.937 lei. Motivarea respingerii cererii reconvenționale s-a dispus în

raport de împrejurarea că pârâta a plătit reclamantei chiria fixată prin

contract.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel pârâta S.C. P.I. S.R.L., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Curtea

de apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 815 din 4 octombrie 1999 a

admis apelul declarat de pârâtă și pe cale de consecință a schimbat hotărârea

atacată, în sensul că a obligat pârâta la 14.885.052 lei penalități de întârziere,

păstrând celelalte dispoziții ale sentinței.

În

considerentele deciziei, s-a reținut că penalitățile datorate de pârâtă privesc

numai perioada de după 9 iunie 1998 și nu tot anul 1998, iar pe de altă parte,

acestea trebuie calculate la sumele neachitate, instanța de fond, ignorând

plățile parțiale și eșalonate ale facturilor.

Cu

privire la cererea reconvențională s-a motivat corecta soluție de respingere a

acesteia ca nefondată, având în vedere neretroactivitatea clauzei privind

prețul chiriei, în lipsa unei prevederi în contractul părților.

Împotriva

deciziei pronunțate în apel, a declarat recurs pârâta, S.C. P.I. S.R.L., cu

respectarea termenelor prevăzute de art. 301 și 303 C. proc. civ.

Recurenta

și-a întemeiat motivele pe prevederile art. 304 pct.9 și 10 C. proc. civ.

Criticile

formulate de pârâtă vizează nelegalitatea și netemeinicia hotărârii recurate

sub următoarele aspecte:

-

reclamanta nu putea să impună după aprobarea AGA un nou act adițional privind

chiria, câtă vreme aceasta era obligată să încheie act de vânzare – cumpărare a

spațiului, potrivit Legii nr. 44/1998 și hotărârii AGA, aspect reținut prin

hotărârea Curții de apel Craiova nr. 723/1999 (act nou).

- cu privire la cererea

reconvențională, recurenta a criticat soluția de respingere a acesteia, având

în vedere că hotărârea s-a dat cu încălcarea dispozițiilor hotărârii

Consiliului Local nr. 194/1997 și a Hotărârii AGA, în sensul că reclamanta a

încasat cu rea credință o chirie impusă pentru zona I de interes și nu pentru a

doua zonă, astfel încât restituirea diferenței de tarif este perfect legală.

Pentru

aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor

pronunțate la fond și în apel și în fondul cauzei să se respingă acțiunea

reclamantei pentru penalități și admiterea cererii reconvenționale în

echivalent lei a 769,35 dolari SUA + TVA.

Recursul

nu este fondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare.

Actul

adițional nr. 144 din 15 ianuarie 1998, la contractul de închiriere nr.923 din

24 februarie 1993 a fost semnat de părți la data de 9 iunie 1998.

Art.

2 al acestui act adițional, prevede clauza penală de 1% pe zi de întârziere în

plata chiriei datorată ce urmează a fi efectuată, după expirarea lunii în care

urma să se facă plata.

Ca

urmare, clauzele acestui act adițional au intrat în vigoare la data de 9 iunie

1998, valabilitatea lor, neputând fi extinsă pentru întreg anul 1998.

Aserțiunea recurentei de a fi respinsă cererea de penalități, în integritatea

lor nu are suport probatoriu, câtă vreme, cuantumul de 14.885.052 lei a fost

corect stabilit de către instanța de apel, în urma verificării plăților

parțiale și eșalonate ale facturilor, aflate la dosar.

De

altfel, chiar pârâta a depus la  dosar apel - tabelul cu calculul cu penalităților

datorate, în suma mai sus arătată și reținută ca atare de instanță.

Critica

recurentei pârâte constând în greșita impunere de către reclamantă, prin act

adițional, al unui alt preț al chiriei, este nefondată și nu poate fi primită,

având în vedere că actul adițional a fost semnat și parafat de părțile

contractante, este conform prevederilor art. 4 din acest act, prin care se

stipulează posibilitatea renegocierii prețului chiriei, opozabilă chiriașului,

fiind obligatorie pentru aceasta, astfel încât instanța de apel corect a

reținut incidente în cauză prevederile art. 969 C. civ.

Cu

privire la cererea reconvențională, instanța de apel, validând soluția de

respingere a acestei cereri, pronunțată de tribunal, corect a constatat că data

intrării în vigoare a convenției părților este aceeași pentru toate clauzele

ei, altfel spus tariful stabilit prin actul adițional, în vigoare din 9 iunie

1998, nu poate retroactiva, în lipsa unei prevederi exprese în acest sens,

nefiind justificate pretențiile de restituire a diferenței de tarif chirie.

De

altfel, însăși pârâta, recurentă în prezenta cauză a recunoscut prin notificare

și cererea reconvențională că data intrării în vigoare a prevederilor actului

adițional în speță, este cea din 9 iunie 1998, data semnării și parafării

acestui înscris.

Așa

fiind, în raport de considerentele mai sus arătate, Curtea, în temeiul art. 312

teza 2 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de pârâta S.C. P.I. S.R.L., împotriva deciziei nr.815 din 4

octombrie 1999, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata

în ședință publică, astăzi 10 februarie 2004.