ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 487/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. P.I. S.R.L., solicitând Tribunalului Dolj, ca prin sentința ce se va pronunța, să fie obligată pârâta la plata sumei de 27.405.557 lei, reprezentând penalități de întârziere de 1% pe zi în plata chiriei stabilite prin art. 2 din actul adițional nr.144/15 ianuarie 1998. Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională la data de 19 februarie 1999, solicitând respingerea acțiunii reclamantei și pe cale reconvențională să fie obligată reclamanta la echivalentul în lei a 769,35 dolari SUA, reprezentând chiriei achitată în plus în perioada februarie 1996 – decembrie 1997. Prin sentința nr.861 din 9 aprilie 1999, Tribunalul Dolj a admis în parte acțiunea reclamantei și a respins cererea reconvențională.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, actul adițional nr.144/15 ianuarie 1999 a fost semnat și parafat de părți la data de 9 iunie 1998, astfel încât penalitățile se calculează numai începând cu luna iulie 1998 și însumează 21.700.937 lei. Motivarea respingerii cererii reconvenționale s-a dispus în raport de împrejurarea că pârâta a plătit reclamantei chiria fixată prin contract. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta S.C. P.I. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 815 din 4 octombrie 1999 a admis apelul declarat de pârâtă și pe cale de consecință a schimbat hotărârea atacată, în sensul că a obligat pârâta la 14.885.052 lei penalități de întârziere, păstrând celelalte dispoziții ale sentinței.

În considerentele deciziei, s-a reținut că penalitățile datorate de pârâtă privesc numai perioada de după 9 iunie 1998 și nu tot anul 1998, iar pe de altă parte, acestea trebuie calculate la sumele neachitate, instanța de fond, ignorând plățile parțiale și eșalonate ale facturilor. Cu privire la cererea reconvențională s-a motivat corecta soluție de respingere a acesteia ca nefondată, având în vedere neretroactivitatea clauzei privind prețul chiriei, în lipsa unei prevederi în contractul părților. Împotriva deciziei pronunțate în apel, a declarat recurs pârâta, S.C. P.I. S.R.L., cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 și 303 C. proc. civ. Recurenta și-a întemeiat motivele pe prevederile art. 304 pct.9 și 10 C. proc.

civ. Criticile formulate de pârâtă vizează nelegalitatea și netemeinicia hotărârii recurate sub următoarele aspecte: - reclamanta nu putea să impună după aprobarea AGA un nou act adițional privind chiria, câtă vreme aceasta era obligată să încheie act de vânzare – cumpărare a spațiului, potrivit Legii nr. 44/1998 și hotărârii AGA, aspect reținut prin hotărârea Curții de apel Craiova nr. 723/1999 (act nou). - cu privire la cererea reconvențională, recurenta a criticat soluția de respingere a acesteia, având în vedere că hotărârea s-a dat cu încălcarea dispozițiilor hotărârii Consiliului Local nr. 194/1997 și a Hotărârii AGA, în sensul că reclamanta a încasat cu rea credință o chirie impusă pentru zona I de interes și nu pentru a doua zonă, astfel încât restituirea diferenței de tarif este perfect legală.

Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate la fond și în apel și în fondul cauzei să se respingă acțiunea reclamantei pentru penalități și admiterea cererii reconvenționale în echivalent lei a 769,35 dolari SUA + TVA. Recursul nu este fondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Actul adițional nr. 144 din 15 ianuarie 1998, la contractul de închiriere nr.923 din 24 februarie 1993 a fost semnat de părți la data de 9 iunie 1998. Art. 2 al acestui act adițional, prevede clauza penală de 1% pe zi de întârziere în plata chiriei datorată ce urmează a fi efectuată, după expirarea lunii în care urma să se facă plata.

Ca urmare, clauzele acestui act adițional au intrat în vigoare la data de 9 iunie 1998, valabilitatea lor, neputând fi extinsă pentru întreg anul 1998. Aserțiunea recurentei de a fi respinsă cererea de penalități, în integritatea lor nu are suport probatoriu, câtă vreme, cuantumul de 14.885.052 lei a fost corect stabilit de către instanța de apel, în urma verificării plăților parțiale și eșalonate ale facturilor, aflate la dosar. De altfel, chiar pârâta a depus la dosar apel - tabelul cu calculul cu penalităților datorate, în suma mai sus arătată și reținută ca atare de instanță.

Critica recurentei pârâte constând în greșita impunere de către reclamantă, prin act adițional, al unui alt preț al chiriei, este nefondată și nu poate fi primită, având în vedere că actul adițional a fost semnat și parafat de părțile contractante, este conform prevederilor art. 4 din acest act, prin care se stipulează posibilitatea renegocierii prețului chiriei, opozabilă chiriașului, fiind obligatorie pentru aceasta, astfel încât instanța de apel corect a reținut incidente în cauză prevederile art. 969 C. civ. Cu privire la cererea reconvențională, instanța de apel, validând soluția de respingere a acestei cereri, pronunțată de tribunal, corect a constatat că data intrării în vigoare a convenției părților este aceeași pentru toate clauzele ei, altfel spus tariful stabilit prin actul adițional, în vigoare din 9 iunie 1998, nu poate retroactiva, în lipsa unei prevederi exprese în acest sens, nefiind justificate pretențiile de restituire a diferenței de tarif chirie.

De altfel, însăși pârâta, recurentă în prezenta cauză a recunoscut prin notificare și cererea reconvențională că data intrării în vigoare a prevederilor actului adițional în speță, este cea din 9 iunie 1998, data semnării și parafării acestui înscris. Așa fiind, în raport de considerentele mai sus arătate, Curtea, în temeiul art. 312 teza 2 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta S.C. P.I. S.R.L., împotriva deciziei nr.815 din 4 octombrie 1999, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 10 februarie 2004.