ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 619/2004

Asupra recursului de

față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la data de 20 mai 2002, reclamanta S.C. “A.” S.A. Timișoara

a chemat în judecată pe pârâtele Direcția Regională Vamală Timișoara și

Direcția Generală a Vămilor, în prezent Autoritatea Națională a Vămilor,

solicitând obligarea acestora la restituirea sumei de 104.231.161 lei taxe

vamale achitate în plus, potrivit DVI nr. 45873/2001, pentru importul efectuat

în baza facturii nr. 010702/10981/2001.

În

motivarea cererii, reclamanta a învederat că a importat o mașină de produs covor

poliester armat,  utilajul făcând parte din aportul în natură la capitalul

social pe care s-a obligat să-l constituie prin contractul de vânzare – cumpărare

nr. 798/1998 încheiat cu Fondul Proprietății de Stat.

Întrucât

înregistrarea investiției a fost întârziată, reclamanta a achitat taxele vamale

aferente DVI,  fiind însă îndreptățită la restituirea sumei achitate în plus,

întrucât beneficiază de facilitățile vamale prevăzute de Legea nr. 332/2001.

La data

de 28 octombrie 2002, reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând constatarea

refuzului pârâtelor de a-i restitui suma și obligarea acestora la plata taxelor

vamale încasate necuvenit.

Prin

sentința civilă nr. 366/19 noiembrie 2002, Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, întrucât în cauză se contestă

o impunere cu caracter vamal, declarația vamală constituind un titlu de creanță

pentru încasarea drepturilor de import,  reclamanta trebuia să urmeze procedura

prealabilă prevăzută de O.U.G. nr. 13/2001, ceea ce nu a făcut.

Împotriva

sentinței a declarat recurs reclamanta S.C. “A.” S.A., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Astfel,

reclamanta a învederat că și în situația când nu s-a urmat procedura

administrativă, instanța era datoare să examineze fondul litigiului și să se

pronunțe dacă societatea este sau nu îndreptățită la restituirea taxelor vamale

achitate pentru aportul de capital.

Examinând

cauza în raport de motivul invocat și având în vedere și prevederile art. 304/1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi

respins ca atare.

Astfel,

instanța a reținut în mod justificat inadmisibilitatea acțiunii în raport de

nerealizarea procedurii prealabile obligatorii potrivit O.U.G. nr. 13/2001, act

normativ ce constituie legea specială privind soluționarea contestațiilor

împotriva măsurilor dispuse prin actele de impunere întocmite de organele

Ministerului Finanțelor Publice, inclusiv prin actele vamale de impunere.

Întrucât

societatea nu a parcurs procedura prealabilă legală, instanța, reținând

neîndeplinirea acestei condiții obligatorii, a dispus în mod corect respingerea

acțiunii ca inadmisibilă, fără a mai analiza fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Societatea Comercială „A.” S.A. Timișoara împotriva sentinței

civile nr. 366 din 19 noiembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 13 februarie 2004.