ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3937/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 2822/2001 al Tribunalului București, secția comercială, reclamanta S.N.P. P. S.A., sucursala C. București, a acționat în judecată pe pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. MARFĂ, sucursala București, solicitând ca prin hotărâre judecătorească pârâta să fie obligată la plata sumei de 21.497.370 lei reprezentând contravaloarea cantității de 5.350 kg benzină lipsă la destinație, cu cheltuieli de judecată. Reclamanta a susținut că pârâta este răspunzătoare pentru suma de mai sus întrucât, urmare neîndeplinirii obligației de pază și supraveghere a mărfii încredințată spre transport, se instituie prezumția legală de culpă a căii ferate privind lipsurile constatate la destinație.

Tribunalul București, secția comercială, prin sentința nr. 3309 din 24 martie 2001 a admis această acțiune și a dispus obligarea la plată a pârâtei pentru suma de 21.497.370 lei daune și 1.794.790 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că mijlocul de transport a sosit la destinație cu sigiliile rupte și cu două rapoarte de eveniment dresate pe parcursul transportului. Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, a fost respins, ca nefondat de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 1238 din 24 septembrie 2001, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre corectă atâta vreme cât înscrisurile depuse la dosar probează culpa exclusivă a unității de transport.

Împotriva acestei din urmă hotărâri pârâta a declarat recurs, susținând că este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive: - instanțele de fond și apel nu au analizat mijloacele de probă în baza cărora pârâta a formulat apărările sale; - nu au fost interpretate corect prevederile legale din Regulamentul de Transport. Recursul pârâtei este nefondat. Analizând hotărârea recurată în raport de criticile aduse acesteia de recurentă, se constată faptul că această hotărâre este corectă. Astfel, critica potrivit cu care prin hotărârea recurată nu s-au analizat înscrisurile depuse de pârâtă ca probe ale acesteia în apărare, nu este întemeiată întrucât instanța de apel a analizat detaliat aceste probe, consemnând că procesul – verbal de constatare nr. 168/2000 întocmit de comisia mixtă, legal constituită a menționat că sigiliul predătorului nr. 32014 lipsește, iar în locul acestuia s-a găsit aplicat sigiliul stației C.F.R.

P. nr. 19606 și a apreciat corect instanța de apel că de aici rezultă, în mod evident, violarea sigiliului în scopul sustragerii produsului. Obligația asigurării corespunzătoare a mărfii a fost în sarcina cărăușului așa cum s-a angajat prin semnarea scrisorii de trăsură nr. 608035 din 16 martie 2000. Nici critica potrivit cu care nu au fost interpretate corect prevederile legale din Regulamentul de Transport nu este întemeiată deoarece din lectura hotărârii recurate se impune constatarea că instanța de apel a analizat art. 82 și art. 83 din Regulamentul de transport consemnând corect că integritatea mărfii încredințată spre transport pe întreg parcursul acestuia, până la eliberarea mărfii către destinatarul prevăzut în scrisoarea de trăsură.

Așadar prevederile legale au fost corect interpretate de instanța de apel; se constituie prezumția legală de culpă a cărăușului în cazul în care mijlocul de transport are semne de violare cum de altfel rezultă și din art. 82.5 coroborat cu art. 83.3 din Regulamentul de Transport, ceea ce impune constatarea că recursul pârâtei este nefondat și urmează a se respinge cu această mențiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. MARFĂ, sucursala București, prin S.M.F. S.A., oficiul juridic teritorial București, împotriva deciziei nr. 1238 din 24 septembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2003.