ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2218/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 203/ F din 13 octombrie 2003, Tribunalul Bistrița Năsăud a condamnat printre alții pe inculpații: I.V.G. la: - un an și 4 luni închisoare, pentru infracțiunea de procurare de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 99, art. 74 și art. 76 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu art. 41, art. 75 și art. 99 C. pen.; - 10 luni închisoare, pentru deținere de droguri pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 99 și urm., art. 74 și art. 76 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a) și art. 99 și urm. C. proc.

pen. În baza art. 85 C. pen., s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de un an închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 280/ F din 16 decembrie 2002 a Tribunalului Bistrița Năsăud. S-a dispus descontopirea acestei pedepse de un an în pedepsele componente de un an închisoare și respectiv 8 luni închisoare, constatându-se că faptele pentru care a fost condamnat la aceste pedepse sunt în concurs real cu faptele deduse judecății, astfel că inculpatul urmează a executa pedeapsa cea mai grea de un an și 4 luni închisoare, sporită cu 2 luni închisoare, în final un an și 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei potrivit art. 110 C. pen., pe termenul de 3 ani.

I.S. la: - 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - 3 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru procurare de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a) și c) C. pen.; - 2 ani închisoare, pentru deținere de droguri pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-au aplicat dispozițiile art. 34 lit. b), s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., sporită cu 2 luni de închisoare, încât inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Potrivit art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiționate pentru pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 649 din 17 aprilie 2001, pronunțată de Judecătoria Bistrița, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 143/2001 a Tribunalului Bistrița Năsăud, urmând ca inculpatul să execute alături de pedeapsa aplicată în cauză, în final având de executat 3 ani și 8 luni închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În temeiul art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 40 tablete de fortral, în temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a 3 bucăți de fiole de ser fiziologic și 10 bucăți seringi de unică folosință destinate săvârșirii infracțiunii și în temeiul art. 348 C. proc.

pen., s-a dispus anularea actelor false. Instanța de fond a reținut în final că inculpatul I.V.G. și condamnata R.A. au mai fost condamnați prin sentința penală nr. 280 din 16 decembrie 2002 la pedepsele de un an și respectiv 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și respectiv art. 4 din Legea nr. 143/2000, primul și respectiv art. 4 din Legea nr. 143/2000 pentru condamnată. Totodată s-a reținut că condamnatul P.B. a mai fost condamnat pentru infracțiunea de furt calificat la o pedeapsă rezultantă de un an închisoare. După liberarea din penitenciar, condamnatul P.B. s-a întâlnit cu inculpatul I.S., care avea asupra sa tablete de fortral, pe care și le-a preparat și injectat.

În aceeași perioadă, cei doi s-au deplasat la Reghin de unde au cumpărat 10 tablete de fortral de la farmacie pe care le-au consumat. La 4 noiembrie 2002, inculpatul I.V.G. împreună cu condamnata R.A. au cumpărat 20 tablete fortral, pe care le-au consumat împreună. La 11 noiembrie 2002, condamnații în cauză au cumpărat 15 pastile fortral pe care ulterior le-au consumat împreună cu inculpatul I.V. și condamnata R.A. La 15 noiembrie 2002, pe baza unei rețete falsificate de către inculpatul I.S., condamnații au cumpărat de la o farmacie din Reghin, 2 flacoane de fortral, ocazie cu care au fost depistați de organele de poliție, procedându-se la ridicarea medicamentelor și seringilor. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel condamnatul P.B.

și inculpatul I.S., care a cerut achitarea sa de sub învinuirea de a fi săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat, iar inculpatul I.V.G., schimbarea încadrării juridice a faptelor într-o singură infracțiune și anume cea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea unei pedepse reduse. Prin decizia penală nr. 283 din 9 decembrie 2003, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații sus-menționați. Și împotriva acestei decizii au declarat recurs, inculpatul I.S., care a cerut în principal achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunile reținute în sarcina sa respectiv cele referitoare la Legea nr. 143/2000 și de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu condamnarea numai pentru deținere, consumul fiind în interesul său personal între timp retrăgându-se. În final, aplicarea circumstanțelor atenuante, reducerea pedepsei și executarea în condiții neprivative de libertate. Referitor la inculpatul I.V.G., se cere reducerea pedepsei și a se acorda eficiențe sporite circumstanțelor atenuante aplicate. Recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse pentru următoarele considerente: Examinând probele administrate în cauză, se constată că ambele instanțe au reținut corect vinovăția inculpaților și au stabilit încadrarea juridică legală faptelor comise.

Criticile inculpatului I.S. prin care solicită achitarea sa sau schimbarea încadrării juridice a faptei, în sensul condamnării sale numai pentru deținerea de stupefiante, sunt neîntemeiate. Astfel din probele administrate și mai ales din declarațiile date de coinculpați rezultă fără dubiu că inculpatul a procurat și a pus la dispoziția altor persoane (inculpați condamnați în cauză) droguri de mare risc pe care apoi le-au folosit pentru consum propriu. De asemenea, este fără dubiu că inculpatul a pus la dispoziția celorlalți inculpați a unor rețete pe care el însuși le-a falsificat, astfel cum rezultă din declarațiile date coroborate cu constatările raportului tehnico-științific asupra scrisului de pe rețetele pe baza cărora s-au cumpărat medicamentele.

Referitor la pedeapsa aplicată, se constată că este just individualizată, ținând seama de faptul că acesta a mai suferit condamnări, cât și de pericolul social deosebit de ridicat al faptei, încât nici reducerea acesteia nu se impune și nici schimbarea modalității de executare a pedepsei. În ce privește critica formulată de inculpatul minor I.V.G., referitor la greșita individualizare a pedepsei, este, de asemenea, neîntemeiată. Având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei și persoana inculpatului, care este minor și în favoarea căruia instanțele au reținut circumstanțele se constată că s-a făcut o justă individualizare a pedepsei, necesară atingerii scopului educativ preventiv și de reinserția sa în societate, încât reducerea acesteia nu se impune.

Pentru considerentele sus-arătate, Curtea verificând hotărârile și din oficiu, și constatând că, în cauză nu există alte motive de casare, care analizate ca atare să conducă la casarea hotărârii, urmează să constate că recursurile declarate de inculpații I.V.G. și I.S. sunt nefondate și vor fi respinse în temeiul prevederilor art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații I.S. și I.V.G. împotriva deciziei penale nr. 283 din 9 decembrie 2003 a Curții de Apel Cluj. Obligă pe fiecare recurent la plata sumei de câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2004.