ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2218/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 203/ F din

13 octombrie 2003, Tribunalul Bistrița Năsăud a condamnat printre alții pe

inculpații:

I.V.G. la:

- un an și 4 luni închisoare, pentru

infracțiunea de procurare de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 99, art. 74 și

art. 76 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptelor din

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu art. 41,

art. 75 și art. 99 C. pen.;

- 10 luni închisoare, pentru deținere

de droguri pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 99 și urm., art. 74 și art. 76 C. pen.,

prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 4 din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a) și art. 99

și urm. C. proc. pen.

În baza art. 85 C. pen., s-a anulat

suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de un an închisoare,

aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 280/ F din 16 decembrie 2002 a

Tribunalului Bistrița Năsăud.

S-a dispus descontopirea acestei

pedepse de un an în pedepsele componente de un an închisoare și respectiv 8

luni închisoare, constatându-se că faptele pentru care a fost condamnat la

aceste pedepse sunt în concurs real cu faptele deduse judecății, astfel că

inculpatul urmează a executa pedeapsa cea mai grea de un an și 4 luni

închisoare, sporită cu 2 luni închisoare, în final un an și 6 luni închisoare,

cu suspendarea condiționată a executării pedepsei potrivit art. 110 C. pen., pe

termenul de 3 ani.

I.S. la:

- 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută

de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 ani închisoare și un an interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru procurare de

droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a) și c) C. pen.;

- 2 ani închisoare, pentru deținere

de droguri pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 34

lit. b), s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare

și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

sporită cu 2 luni de închisoare, încât inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani

și 2 luni închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen.

Potrivit art. 83 C. pen., s-a revocat

beneficiul suspendării condiționate pentru pedeapsa de 6 luni închisoare,

aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 649 din 17 aprilie 2001,

pronunțată de Judecătoria Bistrița, astfel cum a fost modificată prin decizia

penală nr. 143/2001 a Tribunalului Bistrița Năsăud, urmând ca inculpatul să

execute alături de pedeapsa aplicată în cauză, în final având de executat 3 ani

și 8 luni închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 17 din Legea nr.

143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 40 tablete de fortral, în temeiul

art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a 3 bucăți de fiole

de ser fiziologic și 10 bucăți seringi de unică folosință destinate săvârșirii

infracțiunii și în temeiul art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea actelor

false.

Instanța de fond a reținut în final

că inculpatul I.V.G. și condamnata R.A. au mai fost condamnați prin sentința

penală nr. 280 din 16 decembrie 2002 la pedepsele de un an și respectiv 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și

respectiv art. 4 din Legea nr. 143/2000, primul și respectiv art. 4 din Legea

nr. 143/2000 pentru condamnată.

Totodată s-a reținut că condamnatul

P.B. a mai fost condamnat pentru infracțiunea de furt calificat la o pedeapsă

rezultantă de un an închisoare.

După liberarea din penitenciar,

condamnatul P.B. s-a întâlnit cu inculpatul I.S., care avea asupra sa tablete

de fortral, pe care și le-a preparat și injectat.

În aceeași perioadă, cei doi s-au

deplasat la Reghin de unde au cumpărat 10 tablete de fortral de la farmacie pe

care le-au consumat.

La 4 noiembrie 2002, inculpatul

I.V.G. împreună cu condamnata R.A. au cumpărat 20 tablete fortral, pe care

le-au consumat împreună.

La 11 noiembrie 2002, condamnații în

cauză au cumpărat 15 pastile fortral pe care ulterior le-au consumat împreună

cu inculpatul I.V. și condamnata R.A.

La 15 noiembrie 2002, pe baza unei

rețete falsificate de către inculpatul I.S., condamnații au cumpărat de la o

farmacie din Reghin, 2 flacoane de fortral, ocazie cu care au fost depistați de

organele de poliție, procedându-se la ridicarea medicamentelor și seringilor.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel condamnatul P.B. și inculpatul I.S., care a cerut achitarea sa de

sub învinuirea de a fi săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat, iar

inculpatul I.V.G., schimbarea încadrării juridice a faptelor într-o singură

infracțiune și anume cea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

unei pedepse reduse.

Prin decizia penală nr. 283 din 9

decembrie 2003, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de inculpații sus-menționați.

Și împotriva acestei decizii au

declarat recurs, inculpatul I.S., care a cerut în principal achitarea în baza

art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.,

pentru infracțiunile reținute în sarcina sa respectiv cele referitoare la Legea

nr. 143/2000 și de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În subsidiar, schimbarea încadrării

juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000,

cu condamnarea numai pentru deținere, consumul fiind în interesul său personal

între timp retrăgându-se.

În final, aplicarea circumstanțelor

atenuante, reducerea pedepsei și executarea în condiții neprivative de

libertate.

Referitor la inculpatul I.V.G., se

cere reducerea pedepsei și a se acorda eficiențe sporite circumstanțelor

atenuante aplicate.

Recursurile sunt nefondate și

urmează a fi respinse pentru următoarele considerente:

Examinând probele administrate în

cauză, se constată că ambele instanțe au reținut corect vinovăția inculpaților

și au stabilit încadrarea juridică legală faptelor comise.

Criticile inculpatului I.S. prin

care solicită achitarea sa sau schimbarea încadrării juridice a faptei, în

sensul condamnării sale numai pentru deținerea de stupefiante, sunt

neîntemeiate.

Astfel din probele administrate și

mai ales din declarațiile date de coinculpați rezultă fără dubiu că inculpatul

a procurat și a pus la dispoziția altor persoane (inculpați condamnați în

cauză) droguri de mare risc pe care apoi le-au folosit pentru consum propriu.

De asemenea, este fără dubiu că

inculpatul a pus la dispoziția celorlalți inculpați a unor rețete pe care el

însuși le-a falsificat, astfel cum rezultă din declarațiile date coroborate cu

constatările raportului tehnico-științific asupra scrisului de pe rețetele pe

baza cărora s-au cumpărat medicamentele.

Referitor la pedeapsa aplicată, se

constată că este just individualizată, ținând seama de faptul că acesta a mai

suferit condamnări, cât și de pericolul social deosebit de ridicat al faptei,

încât nici reducerea acesteia nu se impune și nici schimbarea modalității de

executare a pedepsei.

În ce privește critica formulată de

inculpatul minor I.V.G., referitor la greșita individualizare a pedepsei, este,

de asemenea, neîntemeiată.

Având în vedere gradul ridicat de pericol social al

faptei și persoana inculpatului, care este minor și în favoarea căruia

instanțele au reținut circumstanțele se constată că s-a făcut o justă

individualizare a pedepsei, necesară atingerii scopului educativ preventiv și

de reinserția sa în societate, încât reducerea acesteia nu se impune.

Pentru considerentele sus-arătate,

Curtea verificând hotărârile și din oficiu, și constatând că, în cauză nu

există alte motive de casare, care analizate ca atare să conducă la casarea

hotărârii, urmează să constate că recursurile declarate de inculpații I.V.G. și

I.S. sunt nefondate și vor fi respinse în temeiul prevederilor art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații I.S. și I.V.G. împotriva deciziei penale nr. 283 din 9

decembrie 2003 a Curții de Apel Cluj.

Obligă pe fiecare recurent la plata

sumei de câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 aprilie 2004.