ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5034/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 211 din 17 aprilie 2003, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpatul T.A.M. la 17 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de omor califica, prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. A fost făcută aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., menținută starea de arest, computată durata prevenției și inculpatul a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că în seara de 28 septembrie 2002, pe fondul unui conflict mai vechi dintre inculpat și victimă, în timp ce se întorceau spre centrul comunei între ei au avut loc unele discuții contradictorii.

Urmare a acestora, victima a încercat să-l imobilizeze, însă inculpatul a reușit să se îndepărteze de aceasta și de cei doi însoțitori ai ei, la cca. 10 m după care a scos din buzunar un briceag și s-a îndreptat spre unul din ei. Întrucât acesta a fugit, recurentul a atacat-o pe victimă aplicându-i cu lama briceagului o lovitură în zona inghinală stânga. Persoanele care au fost de față la incident au încercat să dea victimei primul ajutor, însă aceasta din cauza hemoragiei puternice, datorită secționării venei iliace, a decedat. Leziunea a fost letală, între aceasta și moartea victimei existând legătură directă de cauzalitate. Apelul declarat de inculpat a fost respins prin decizia nr. 438 din 20 august 2003 a Curții de Apel Galați.

Împotriva soluțiilor, inculpatul a declarat recurs. Apărătorul a criticat hotărârile sub aspectul individualizării pedepsei, în sensul că ea nu reflectă corect gradul de pericol social al faptei și făptuitorului. Sub acest aspect, a menționat că față de caracterizările existente la dosar din care rezultă că inculpatul a avut o comportare corespunzătoare în familie și societate, a recunoscut și regretat comiterea faptei, este cazul ca în favoarea acestuia să se rețină circumstanțe atenuante cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Recursul nu este fondat. Analizând hotărârile se constată că ele sunt temeinice sub aspectul individualizării pedepsei. Astfel, sub acest aspect, instanțele au avut în vedere criteriile menționate în art. 72 C. pen.

și anume, pericolul social deosebit al faptei comise determinat de natura ei, precum și persoana făptuitorului care nu are antecedente penale și a recunoscut și regretat comiterea faptei. Având în vedere pericolul social concret al faptei, în mod corect instanțele au apreciat că nu se pot reține în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, lipsa antecedentelor penale, precum și sinceritatea și regretul manifestat, neputând constitui temeiuri care să justifice reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. În consecință, pedeapsa aplicată sub aspectul cuantumului stabilit este de natură să-și atingă scopul educativ și preventiv prevăzut de art. 52 C. pen. Ca atare, recursul urmează să fie respins.

Întrucât inculpatul a fost judecat în stare de arest urmează ca din pedeapsa aplicată să fie computată detenția preventivă. Cheltuielile efectuate de stat în care se include și onorariul apărătorului din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției vor fi restituite de recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul T.M.A. împotriva deciziei nr. 438 din 20 august 2003 a Curții de Apel Galați, ca nefondat. Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 29 septembrie 2002, la zi. Obligă pe recurent să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 noiembrie 2003.