ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5034/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 211 din 17 aprilie

2003, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpatul T.A.M. la 17 ani închisoare

și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pentru infracțiunea de omor califica, prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat

la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

A fost făcută aplicarea art. 71 și

art. 64 C. pen., menținută starea de arest, computată durata prevenției și

inculpatul a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut

că în seara de 28 septembrie 2002, pe fondul unui conflict mai vechi dintre

inculpat și victimă, în timp ce se întorceau spre centrul comunei între ei au

avut loc unele discuții contradictorii. Urmare a acestora, victima a încercat

să-l imobilizeze, însă inculpatul a reușit să se îndepărteze de aceasta și de

cei doi însoțitori ai ei, la cca. 10 m după care a scos din buzunar un briceag

și s-a îndreptat spre unul din ei. Întrucât acesta a fugit, recurentul a

atacat-o pe victimă aplicându-i cu lama briceagului o lovitură în zona

inghinală stânga.

Persoanele care au fost de față la

incident au încercat să dea victimei primul ajutor, însă aceasta din cauza

hemoragiei puternice, datorită secționării venei iliace, a decedat.

Leziunea a fost letală, între

aceasta și moartea victimei existând legătură directă de cauzalitate.

Apelul declarat de inculpat a fost

respins prin decizia nr. 438 din 20 august 2003 a Curții de Apel Galați.

Împotriva soluțiilor, inculpatul a

declarat recurs.

Apărătorul a criticat hotărârile sub

aspectul individualizării pedepsei, în sensul că ea nu reflectă corect gradul

de pericol social al faptei și făptuitorului. Sub acest aspect, a menționat că

față de caracterizările existente la dosar din care rezultă că inculpatul a

avut o comportare corespunzătoare în familie și societate, a recunoscut și

regretat comiterea faptei, este cazul ca în favoarea acestuia să se rețină

circumstanțe atenuante cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special

prevăzut de lege.

Recursul nu este fondat.

Analizând hotărârile se constată că

ele sunt temeinice sub aspectul individualizării pedepsei.

Astfel, sub acest aspect, instanțele

au avut în vedere criteriile menționate în art. 72 C. pen. și anume, pericolul

social deosebit al faptei comise determinat de natura ei, precum și persoana

făptuitorului care nu are antecedente penale și a recunoscut și regretat

comiterea faptei.

Având în vedere pericolul social

concret al faptei, în mod corect instanțele au apreciat că nu se pot reține în

favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, lipsa antecedentelor penale,

precum și sinceritatea și regretul manifestat, neputând constitui temeiuri care

să justifice reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

În consecință, pedeapsa aplicată sub

aspectul cuantumului stabilit este de natură să-și atingă scopul educativ și

preventiv prevăzut de art. 52 C. pen.

Ca atare, recursul urmează să fie

respins.

Întrucât inculpatul a fost judecat

în stare de arest urmează ca din pedeapsa aplicată să fie computată detenția

preventivă.

Cheltuielile efectuate de stat în

care se include și onorariul apărătorului din oficiu ce va fi avansat din

fondul Ministerului Justiției vor fi restituite de recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul T.M.A. împotriva deciziei nr. 438 din 20 august 2003 a Curții de

Apel Galați, ca nefondat.

Compută din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata arestării preventive de la 29 septembrie 2002, la zi.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul

apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

noiembrie 2003.