ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3966/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 31 din 7 februarie 2003, Tribunalul Vrancea l-a condamnat pe inculpatul T.C., în baza art. 174 alin. (1), art. 175 lit. c) C. pen., la 17 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen. A fost dedusă arestarea preventivă din data de 17 septembrie 2002 la zi și menținută măsura privativă de libertate. S-a dispus confiscarea unui briceag, corp delict. A fost admisă acțiunea civilă și obligat inculpatul la plata sumei de 26.616.926 lei despăgubiri către partea civilă T.D. Inculpatul a mai fost obligat la cheltuieli judiciare către partea civilă și către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în fapt, că inculpatul T.C. a fost căsătorit cu victima T.M. În ultimii ani relațiile dintre soți s-au deteriorat, pe fondul consumului exagerat de alcool de către inculpat, urmare căruia devenea violent. Din aceste motive, deși locuiau în același imobil în comuna Milcovu, jud. Vrancea, soții aveau camere separate, iar victima inițiase acțiunea pentru partajarea bunurilor. La data de 17 septembrie 2002, între soți a avut loc o ultimă ceartă, provocată de inculpat care i-a reproșat victimei că stă la televizor și nu participă la treburile gospodărești. În timpul acestei dispute inculpatul a scos din buzunar un briceag, cu care i-a aplicat victimei mai multe lovituri în zona gâtului.

Datorită profunzimii plăgilor, victima a decedat la scurt timp. Inculpatul și-a anunțat vecinii despre faptă, care au încunoștiințat organele de poliție. Din Raportul medico-legal de autopsie rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei externe acute, consecutivă unor plăgi tăiate, penetrante, la nivelul gâtului. Inculpatul și-a recunoscut vinovăția, explicând săvârșirea faptei datorită provocării din partea victimei, care l-ar fi lovit în zona organului genital și i-ar fi răsucit un deget. Instanța a înlăturat ca nedovedită susținerea inculpatului referitoare la starea de provocare, reținând însă, la individualizarea pedepsei, datele care îl caracterizează pozitiv pe inculpat, care este cunoscut ca om gospodar, cu conduită corectă în colectivitate și suferind, având extirpate coardele vocale.

Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, criticând-o pentru nereținerea circumstanțelor atenuante legale a provocării, prevăzute de 73 lit. b) C. pen., greșita individualizare a pedepsei, care este mare și greșita soluționare a laturii civile. Prin decizia penală nr. 209 din 4 aprilie 2003, Curtea de Apel Galați a respins apelul inculpatului ca nefondat, constatând că împrejurările invocate ca fiind acte de provocare nu sunt dovedite, că pedeapsa a fost just individualizată, iar latura civilă temeinic soluționată, pe baza probatoriului amplu și complet. Decizia penală susmenționată a fost atacată cu recurs de către inculpat, care a criticat-o prin motivele scrise și susținerile orale, personal și prin apărător, pentru omisiunea reținerii stării de provocare și durata pedepsei aplicate, care este mare, solicitând reducerea acesteia.

Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosar, Curtea constată că motivele invocate privesc cazurile de casare arătate de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 și 14 C. proc. pen., însă nu sunt fondate. Instanțele au reținut o situație de fapt conformă mijloacelor de probă administrate și din aceasta rezultă fără echivoc vinovăția inculpatului. Nepoata inculpatului, T.G., declară că bunicul a sunat-o și fără nici o introducere i-a comunicat că a tăiat gâtul bunicii, după care a închis telefonul. Aceeași afirmație a făcut-o inculpatul și în fața fiului său, T.D., când acesta a sosit la casa părintească. Nici unuia dintre cei menționați, inculpatul nu le-a precizat vreo împrejurare care să sugereze vreun act de agresiune din partea victimei.

În schimb, atât fiul inculpatului, cât și martorele N.G. și M.M., vecine, confirmă că inculpatul în ultimii ani avea viciul beției și se comporta violent față de soție. Martora T.S., având o discuție cu victima cu două zile înainte de faptă, a aflat de la aceasta că nu mai vrea să îngrijească animalele din gospodărie, întrucât nu se mai înțelege cu inculpatul, de care urmează să se despartă și își vor împărți bunurile. De altfel, la 3 septembrie 2002, victima a și făcut o cerere președintelui Judecătoriei Focșani pentru măsuri de inventariere a bunurilor comune, motivată de comportamentul violent al inculpatului care în anul 2001 a alungat-o din domiciliu, fiind reintegrată prin intermediul executorului judecătoresc.

Din toate cele ce preced rezultă neîndoielnic că, la data comiterii faptei, deși erau separați, inculpatul a pătruns în camera victimei și, nemulțumit de refuzul acesteia de a mai face treburile gospodărești, a agresat-o, curmându-i viața. Toate aceste împrejurări care l-au motivat psihic pe inculpat nu sunt imputabile victimei, care, de mai mult timp, era alungată din domiciliu, iar la data comiterii faptei locuia separat, în același imobil. Susținerile inculpatului, în sensul că ar fi fost lovit de către victimă, nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă, astfel încât, justificat instanțele nu au reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. Nici critica privind severitatea pedepsei aplicate nu este fondată.

După cum se constată, instanța de fond a orientat pedeapsa spre limita minimă specială, luând în considerare, dintre criticile prevăzute de art. 72 C. pen., și pe acela referitor la persoana inculpatului, cunoscut ca un om gospodar, fără antecedente penale și suferind. Pedeapsa, astfel aplicată este justificată și necesară pentru realizarea funcțiilor sale de constrângere și reeducare, dar și pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Neconstatând nici din examinarea din oficiu a hotărârilor, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., existența vreunui caz de casare, recursul inculpatului urmează să fie respins ca nefondat. În temeiul art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc.

pen., se va deduce din durata pedepsei aplicate timpul arestării preventive, de la 17 septembrie 2002, la 24 septembrie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul T.C. împotriva deciziei penale nr. 209/ A din 4 aprilie 2003 a Curții de Apel Galați, ca nefondat. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 17 septembrie 2002, la 24 septembrie 2003. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 24 septembrie 2003.