ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2210/2004

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 128 din 23 septembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Olt, în dosarul nr. 5767/2003, alături de inculpatele P.G. și I.M. (condamnate la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării pentru tentativă la furt calificat), a fost condamnat inculpatul V.A. la pedepsele de: - 7 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și; - 7 ani și 6 luni închisoare, în baza art. 239 alin. (3) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare.

S-a aplicat și pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a unei chei fixe. A fost obligat inculpatul la plata a 2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 400.000 lei reprezintă onorariu pentru apărător din oficiu. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: În noaptea de 10 iunie 2003, inculpatul V.A. împreună cu P.G. (concubina sa) și I.M. (concubina vărului său V.C.) au pătruns în incinta Fabricii de Z.D. Olt, cu scopul de a sustrage diferite piese din metal, pe care urmau apoi să le valorifice.

Inculpatul V.A. a forțat lacătul de la o magazie, a intrat în interiorul acesteia și, folosindu-se de o cheie fixă, a început să demonteze capacul de la o pompă duplex și un robinet. În momentul în care inculpatul desfășura activitatea menționată, având celelalte două făptuitoare lângă el, au fost surprinși de o patrulă de poliție, alcătuită din agentul șef adj. N.I. și agentul pr. P.D. Agentul de poliție N.I. a somat pe cei în cauză să rămână pe loc cu cuvintele „stai, poliția”, dar inculpatele P.G. și I.M. au fugit de la locul faptei, fiind urmărite de polițistul P.D. Deși l-a recunoscut pe agentul de poliție N.I., în scopul asigurării scăpării sale, inculpatul V.A. a aruncat în acesta cu bucăți din plăci de azbociment, cauzându-i în zona abdominală leziuni care au necesitat pentru vindecare 4-5 zile îngrijiri medicale.

Lucrătorul de poliție a făcut uz de arma din dotare, trăgând 7 focuri de armă asupra inculpatului, dar acesta a reușit să fugă de la locul faptei. Împotriva sentinței a declarat apel numai inculpatul V.A., apel admis de Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 24 din 19 ianuarie 2004, în sensul schimbării încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în cea de tentativă la această infracțiune, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen., text în baza căruia i s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 4 ani închisoare. Pedeapsa astfel stabilită a fost contopită cu cea de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (3) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute. Inculpatul a declarat recurs împotriva acestei decizii, solicitând casarea ei și schimbarea încadrării juridice în tentativă la infracțiunea de furt calificat, recunoașterea unor circumstanțe atenuante și reducerea pedepselor. Motivele de recurs invocate vor fi verificate, în raport de cazurile de casare, prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen. Curtea constată că au fost respectate dispozițiile legale, care garantează aflarea adevărului, au fost administrate probele necesare și au fost complet și corect apreciate. Instanța de apel a încadrat juridic corespunzător în tentativă la infracțiunea de tâlhărie, activitatea inculpatului, care fiind surprins în timp ce demonta o pompă duplex, pentru a o putea sustrage, a aruncat cu obiecte contondente asupra polițistului, pentru a-și asigura scăparea, cauzându-i leziuni ce au necesitat 4-5 zile îngrijiri medicale.

În ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate inculpatului, se constată că instanțele au respectat criteriile de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen., reținând atât periculozitatea socială ridicată a faptelor comise, prin violență, împrejurările în care au fost săvârșite, în timpul nopții, împreună cu alte persoane, cât și starea de recidivă a inculpatului, care a mai fost condamnat la o pedeapsă de 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și lipsire de libertate. Așa fiind, pentru considerentele sus expuse, Curtea consideră că recursul inculpatului este nefondat și în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a-l respinge. Se va computa arestarea preventivă a inculpatului de la 11 iunie 2003, la 23 aprilie 2004. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.A., împotriva deciziei penale nr. 24 din 19 ianuarie 2004 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 11 iunie 2003, la 23 aprilie 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2004.