ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2210/2004

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 128 din 23

septembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Olt, în dosarul nr. 5767/2003,

alături de inculpatele P.G. și I.M. (condamnate la pedeapsa închisorii cu

suspendarea condiționată a executării pentru tentativă la furt calificat), a

fost condamnat inculpatul

V.A.

la

pedepsele de:

- 7 ani închisoare, în baza art. 211

alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și;

- 7 ani și 6 luni închisoare, în

baza art. 239 alin. (3) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni

închisoare.

S-a aplicat și pedeapsa accesorie

constând în interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata

prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea specială a unei chei fixe.

A fost obligat inculpatul la plata a

2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 400.000 lei

reprezintă onorariu pentru apărător din oficiu.

Pentru a hotărî astfel prima

instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În noaptea de 10 iunie 2003,

inculpatul V.A. împreună cu P.G. (concubina sa) și I.M. (concubina vărului său

V.C.) au pătruns în incinta Fabricii de Z.D. Olt, cu scopul de a sustrage diferite

piese din metal, pe care urmau apoi să le valorifice.

Inculpatul V.A. a forțat lacătul de

la o magazie, a intrat în interiorul acesteia și, folosindu-se de o cheie fixă,

a început să demonteze capacul de la o pompă duplex și un robinet.

În momentul în care inculpatul

desfășura activitatea menționată, având celelalte două făptuitoare lângă el, au

fost surprinși de o patrulă de poliție, alcătuită din agentul șef adj. N.I. și

agentul pr. P.D.

Agentul de poliție N.I. a somat pe

cei în cauză să rămână pe loc cu cuvintele „stai, poliția”, dar inculpatele P.G.

și I.M. au fugit de la locul faptei, fiind urmărite de polițistul P.D.

Deși l-a recunoscut pe agentul de

poliție N.I., în scopul asigurării scăpării sale, inculpatul V.A. a aruncat în

acesta cu bucăți din plăci de azbociment, cauzându-i în zona abdominală leziuni

care au necesitat pentru vindecare 4-5 zile îngrijiri medicale.

Lucrătorul de poliție a făcut uz de

arma din dotare, trăgând 7 focuri de armă asupra inculpatului, dar acesta a

reușit să fugă de la locul faptei.

Împotriva sentinței a declarat apel

numai inculpatul V.A., apel admis de Curtea de Apel Craiova, prin decizia

penală nr. 24 din 19 ianuarie 2004, în sensul schimbării încadrării juridice

din infracțiunea de tâlhărie în cea de tentativă la această infracțiune,

prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen., text în

baza căruia i s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 4 ani închisoare. Pedeapsa

astfel stabilită a fost contopită cu cea de 7 ani și 6 luni închisoare,

aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art.

239 alin. (3) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. Celelalte

dispoziții ale sentinței au fost menținute.

Inculpatul a declarat recurs

împotriva acestei decizii, solicitând casarea ei și schimbarea încadrării

juridice în tentativă la infracțiunea de furt calificat, recunoașterea unor

circumstanțe atenuante și reducerea pedepselor.

Motivele de recurs invocate vor fi

verificate, în raport de cazurile de casare, prevăzute de art. 385

9

pct.

17 și 14 C. proc. pen.

Curtea constată că au fost

respectate dispozițiile legale, care garantează aflarea adevărului, au fost

administrate probele necesare și au fost complet și corect apreciate.

Instanța de apel a încadrat juridic

corespunzător în tentativă la infracțiunea de tâlhărie, activitatea

inculpatului, care fiind surprins în timp ce demonta o pompă duplex, pentru a o

putea sustrage, a aruncat cu obiecte contondente asupra polițistului, pentru

a-și asigura scăparea, cauzându-i leziuni ce au necesitat 4-5 zile îngrijiri

medicale.

În ceea ce privește cuantumul

pedepselor aplicate inculpatului, se constată că instanțele au respectat

criteriile de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen., reținând atât

periculozitatea socială ridicată a faptelor comise, prin violență,

împrejurările în care au fost săvârșite, în timpul nopții, împreună cu alte

persoane, cât și starea de recidivă a inculpatului, care a mai fost condamnat

la o pedeapsă de 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și

lipsire de libertate.

Așa fiind, pentru considerentele sus

expuse, Curtea consideră că recursul inculpatului este nefondat și în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a-l respinge.

Se va computa arestarea preventivă a

inculpatului de la 11 iunie 2003, la 23 aprilie 2004.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul V.A., împotriva deciziei penale nr. 24 din 19 ianuarie

2004 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 11 iunie 2003, la 23 aprilie 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 aprilie 2004.