ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2678/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 62 din 12

martie 2003 a Tribunalului Hunedoara, inculpatul V.S. a fost condamnat la

pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de

furt calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1)

lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea

încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de

art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și d) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen.,

s-a dispus contopirea restului neexecutat de 82 zile din pedeapsa de 8 luni

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 750 din 14 iunie 2001 a

Judecătoriei Petroșani cu pedeapsa din prezenta sentință, urmând ca inculpatul

să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

S-a luat act că părțile vătămate

C.I. și C.M. nu s-au constituit părți civile.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă

de 1.000.000 lei.

Prin aceeași hotărâre judecătorească

a fost condamnat și inculpatul B.L.V., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 20, raportat la

art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și d) C. pen.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În noaptea de 21 ianuarie 2002,

inculpații V.S. și B.L.V. au tăiat lacătul de la uscătoria blocului părților

vătămate, cu intenția de a sustrage bunurile depozitate acolo.

La intervenția părților vătămate

C.I. și C.M., inculpatul B.L.V. le-a lovit pe amândouă.

Inculpatul V.S. nu a intervenit în

altercație, neexercitând acte de violență sau amenințare.

Situația de fapt și vinovăția

acestuia au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză:

plângerile și declarațiile părților vătămate, proces-verbal de cercetare a

locului faptei, acte medicale, declarațiile martorilor G.V., C.G.C.,

proces-verbal de confruntare, declarațiile inculpaților care nu au recunoscut

săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin

decizia penală nr. 200 din 12 iunie 2003, a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului V.S.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor

pronunțate și achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. c)

C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acesta este nefondat.

Din analiza materialului probator

administrat în cauză, rezultă că instanțele de judecată au stabilit în mod

corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând faptei săvârșite de

acesta încadrarea juridică legală și temeinică.

Participarea inculpatului la

săvârșirea tentativei de furt calificat este pe deplin dovedită de declarațiile

părților vătămate și ale martorilor audiați în cauză, pe baza cărora s-a

stabilit și contribuția acestuia la comiterea infracțiunii, în sensul

neexercitării actelor de violență asupra victimelor.

La fața locului s-a găsit și

cleștele folosit de cei doi inculpați la tăierea lacătului de la ușa încăperii

care făcea interesul activității lor infracționale.

Constatând că în cauză nu sunt

motive de achitare a inculpatului V.S. și nici alte motive de casare, potrivit

dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Curtea urmează să

respingă recursul acestuia ca nefondat.

Recurentul inculpat ca fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul V.S. împotriva deciziei penale nr. 200 din 12 iunie 2003

a Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 mai 2004.