ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1916/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 159 din 5 noiembrie 2003 a Tribunalului Olt au fost condamnați inculpații: - Ș.G.S. și - Șt.A.I. la câte 4 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiționată pentru pedeapsa anterioară de: a) 3 ani închisoare aplicată inculpatului Ș.G.S. prin sentința penală nr. 1060 din 5 noiembrie 2002 a Judecătoriei Caracal care s-a cumulat aritmetic cu pedeapsa aplicată în cauză astfel încât inculpatul va executa în final 7 ani închisoare și b) un an și 7 luni închisoare aplicată inculpatului Șt.A.I.

prin sentința penală nr. 99 din 31 ianuarie 2001 a Judecătoriei Caracal, inclusiv grațiere prevăzută de Legea nr. 543/2002, astfel încât inculpatul va executa pedeapsa de 5 ani și 7 luni închisoare. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților și s-a dedus arestarea preventivă a acestora de la 10 februarie 2003 la zi. Pe latură civilă a fost respinsă cererea formulată de partea vătămată V.F.L. privind obligarea inculpaților la restituirea unui cercel din aur sau contravaloarea acestuia cu motivarea că nu s-a dovedit pierderea bunului cu ocazia săvârșirii infracțiunii deduse judecății. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în fapt că în seara zilei de 8 februarie 2003, în jurul orei 21,00, în timp ce se deplasa pe o alee către restaurantul C. din orașul Caracal, partea vătămată V.F.L.

a fost lovită în cap și peste față de către inculpați, suferind leziuni ce au necesitat 2-3 zile îngrijiri medicale, în intenția acestora de a-i sustrage o geantă pe care o avea asupra sa. Inculpații nu au reușit a-i sustrage geanta, deoarece la țipetele părții vătămate care a alertat locatarii din împrejurimi, au fugit printre blocuri. Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost reținute în baza procesului-verbal de cercetare a locului faptei, a planșelor fotografice, plângerea părții vătămate, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor S.I.M., I.N.E., probe coroborate cu declarațiile inculpaților. Curtea de Apel Craiova prin decizia penală nr. 12 din 12 ianuarie 2004, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați împotriva hotărârii.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul Șt.A.I. care invocând dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susținut că pedeapsa aplicată a fost greșit individualizată, solicitând reducerea ei prin admiterea recursului și casarea hotărârii atacate. Recursul declarat este nefondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele reținând vinovăția inculpatului în săvârșirea la 8 februarie 2003 în coautorat a tentativei la infracțiunea calificată de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., i-a aplicat pedeapsa de 4 ani închisoare individualizată înspre minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere conform art. 72 C. pen., pericolul social al faptei, împrejurările săvârșirii ei cât și persoana autorului aflat în stare de recidivă post-condamnatorie, pedeapsa de 5 ani și 7 luni fiind pedeapsa rezultantă urmarea revocării suspendării condiționate a pedepsei anterioare, de un an și 7 luni închisoare.

Se constată că această pedeapsă este de natură a asigura potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și integrarea în comunitate a inculpatului. Fiind respectate cerințele acestor texte legale, nu există temeiuri de reconsiderare a cuantumului pedepsei așa cum a solicitat recurentul inculpat. Întrucât motivul de recurs invocat este neîntemeiat și neconstatându-se existența unor cazuri de casare din cele arătate de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul ca nefondat, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat. Se va deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 10 februarie 2003 la 7 aprilie 2004 și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Șt.A.I. împotriva deciziei penale nr. 12 din 12 ianuarie 2004 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedeapsă, timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 10 februarie 2003 la 7 aprilie 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 aprilie 2004.