ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1916/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 159 din 5

noiembrie 2003 a Tribunalului Olt au fost condamnați inculpații:

- Ș.G.S. și

- Șt.A.I. la câte 4 ani închisoare,

pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la

art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., a fost

revocată suspendarea condiționată pentru pedeapsa anterioară de:

a) 3 ani închisoare aplicată

inculpatului Ș.G.S. prin sentința penală nr. 1060 din 5 noiembrie 2002 a

Judecătoriei Caracal care s-a cumulat aritmetic cu pedeapsa aplicată în cauză

astfel încât inculpatul va executa în final 7 ani închisoare și

b) un an și 7 luni închisoare

aplicată inculpatului Șt.A.I. prin sentința penală nr. 99 din 31 ianuarie 2001

a Judecătoriei Caracal, inclusiv grațiere prevăzută de Legea nr. 543/2002,

astfel încât inculpatul va executa pedeapsa de 5 ani și 7 luni închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților și s-a dedus

arestarea preventivă a acestora de la 10 februarie 2003 la zi.

Pe latură civilă a fost respinsă

cererea formulată de partea vătămată V.F.L. privind obligarea inculpaților la

restituirea unui cercel din aur sau contravaloarea acestuia cu motivarea că nu

s-a dovedit pierderea bunului cu ocazia săvârșirii infracțiunii deduse

judecății.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut în fapt că în seara zilei de 8 februarie 2003, în jurul orei

21,00, în timp ce se deplasa pe o alee către restaurantul C. din orașul Caracal,

partea vătămată V.F.L. a fost lovită în cap și peste față de către inculpați,

suferind leziuni ce au necesitat 2-3 zile îngrijiri medicale, în intenția

acestora de a-i sustrage o geantă pe care o avea asupra sa.

Inculpații nu au

reușit a-i sustrage geanta, deoarece la țipetele părții vătămate care a alertat

locatarii din împrejurimi, au fugit printre blocuri.

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților au fost reținute în baza procesului-verbal de cercetare a locului

faptei, a planșelor fotografice, plângerea părții vătămate, declarațiile părții

vătămate, declarațiile martorilor S.I.M., I.N.E., probe coroborate cu

declarațiile inculpaților.

Curtea de Apel Craiova prin decizia

penală nr. 12 din 12 ianuarie 2004, a respins, ca nefondate, recursurile declarate

de inculpați împotriva hotărârii.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul Șt.A.I. care invocând dispozițiile art. 385

9

alin.

(1) pct. 14 C. proc. pen., a susținut că pedeapsa aplicată a fost greșit

individualizată, solicitând reducerea ei prin admiterea recursului și casarea

hotărârii atacate.

Recursul declarat este nefondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului se constată că instanțele reținând vinovăția inculpatului în

săvârșirea la 8 februarie 2003 în coautorat a tentativei la infracțiunea

calificată de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2)

lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen., i-a aplicat pedeapsa de 4 ani închisoare individualizată

înspre minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere conform art. 72 C. pen.,

pericolul social al faptei, împrejurările săvârșirii ei cât și persoana

autorului aflat în stare de recidivă post-condamnatorie, pedeapsa de 5 ani și 7

luni fiind pedeapsa rezultantă urmarea revocării suspendării condiționate a

pedepsei anterioare, de un an și 7 luni închisoare.

Se constată că această pedeapsă este de natură a

asigura potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și

integrarea în comunitate a inculpatului.

Fiind respectate cerințele acestor

texte legale, nu există temeiuri de reconsiderare a cuantumului pedepsei așa

cum a solicitat recurentul inculpat.

Întrucât motivul de recurs invocat

este neîntemeiat și neconstatându-se existența unor cazuri de casare din cele

arătate de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Curtea, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul ca

nefondat, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.

Se va deduce din pedeapsă durata

arestării preventive de la 10 februarie 2003 la 7 aprilie 2004 și se va stabili

ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul Șt.A.I. împotriva deciziei penale nr. 12 din 12 ianuarie

2004 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsă, timpul

reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 10 februarie 2003 la 7

aprilie 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

aprilie 2004.