ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4126/2003

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 100 din 25 iunie

2003, Tribunalul Vâlcea, a condamnat pe inculpatul C.M. la 19 ani închisoare și

10 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 69 lit.

a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 C.

pen., raportat la art. 175 lit. a) și i) din același Cod.

Pe latură civilă inculpatul a fost

obligat să plătească suma de 80.000.000 lei despăgubiri civile, părții civile G.G.

Pentru a pronunța hotărârea instanța

a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 12 mai 2002, inculpatul,

pe fondul unei stări conflictuale mai vechi, cu victima C.A. a premeditat și a

lovit-o cu un cuțit, provocându-i moartea.

Astfel inculpatul, predispus la un

comportament violent, și pentru că în ziua de 9 mai 2002, avusese o discuție cu

victima C.A., care-i reproșase faptul că nu i-a restituit, un împrumut mai

vechi a luat hotărârea infracțională de a o ucide. În acest scop în ziua de 12

mai 2002, inculpatul a așteptat-o cunoscând că aceasta este plecată după

cumpărături, și pe drum forestier s-a apropiat de victimă și a lovit-o din

spate cu putere cu un cuțit, iar după ce aceasta a căzut a mai lovit-o de patru

ori, abandonând-o, părăsind în aceiași zi și localitatea de domiciliu.

Raportul medico - legal de autopsie

a înscris că moartea victimei C.A. în vârstă de 70 ani a fost violentă, și s-a

datorat insuficienței cardio – respiratorii acute consecutive secționării

gâtului, leziunile putând fi produse prin lovire cu un corp tăietor înțepător.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite în baza procesului verbal de constatare întocmit

de organele de urmărire penală, a actului medical de constatare medico –

legală, și a declarațiilor martorilor V.F., U.M. și B.R. coroborate cu

declarația de recunoaștere a inculpatului de săvârșire a faptei.

Curtea de Apel Pitești, secția

penală, prin decizia penală nr. 189/ A din 31 iulie 2003, a respins apelul

declarat de inculpat împotriva sentinței primei instanțe, considerând nefondată

critica formulată în sensul greșitei individualizării a pedepsei.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în termen legal inculpatul C.M., considerând că pedeapsa ce i s-a

aplicat nu a fost individualizată cu luarea în considerare a tuturor

criteriilor, prevăzute de art. 72 C. pen.

Recursul declarat de inculpat este

neîntemeiat.

Conform art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții

generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite de persoana infractorului și de

împrejurările, care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Raportând cauzei aceste criterii

generale de individualizare, se reține că instanța a acordat semnificația

cuvenită gradului de pericol social al faptei primordial în acest complex.

Persoana inculpatului de asemenea cu

rol de orientarea aplicării pedepsei, în acest sens s-a reținut că acesta este cunoscut

cu un comportament violent și adaptând o atitudine oscilantă în cursul

urmăririi penale, a încercat să inducă în eroare organele de anchetă.

Pedeapsa de 19 ani închisoare se

constată că este de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpatului.

Așa fiind nu există temeiuri de

reducere a pedepsei așa cum a solicitat recurentul inculpat.

Întrucât critica din recurs în

sensul greșitei individualizări a pedepsei este neîntemeiată, iar din

examinarea actelor dosarului se constată existența unor cazuri de casare, din

cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care pot fi

luate în considerare din oficiu, Curtea în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b), din același cod urmează a respinge recursul ca nefundat, cu obligarea

inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

durata arestării preventive de la 13 decembrie 2002, la 1 octombrie 2003 și se

va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul C.M., împotriva deciziei penale nr. 189/ A din

31 iulie 2003 a Curții de Apel Pitești.

Deduce din pedeapsă, perioada

arestării preventive a inculpatului de la 13 decembrie 2002, la 1 octombrie

2003.

Obligă pe inculpat la

plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință

publică, azi 1 octombrie 2003.