ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3888/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 903 din 8 octombrie 2002, a condamnat pe inculpații: T.F. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus perioada arestării preventive de la 18 iunie 2002, la zi; I.R.E.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus perioada arestării preventive de la 8 iunie 2002, la zi; S-a reținut, în esență, că, în ziua de 12 iunie 2002, în jurul orei 18,00, inculpații au deposedat prin violență și amenințări pe partea vătămată S.M., elev la Liceul Economic nr. 5, de un lănțișor din aur în greutate de 7,65 gr. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 796/ A din 5 iunie 2002, a respins, ca nefondate, apelurile prin care inculpații au solicitat reducerea pedepselor. Declarând recurs, inculpații T.F. și I.R.E.M. au criticat hotărârile pronunțate numai cu privire la pedepsele aplicate, considerând că acestea sunt prea aspre. Recursurile inculpaților nu sunt întemeiate.

În concordanță cu probele administrate, instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, încadrând just în dispozițiile legii infracțiunea săvârșită de aceștia. Pentru fapta comisă, care prezintă un grad ridicat de pericol social, inculpatul I.R.E.M. (a mai fost cercetat pentru o infracțiune similară) a fost condamnat la pedeapsa minimă prevăzută de lege, în timp ce inculpatului T.F. i s-au recunoscut circumstanțe atenuante, pedeapsa aplicată fiind sub minimul special. Evident, la stabilirea acestor pedepse au fost avute în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., fiind apreciate pozitiv comportările celor doi inculpați în cursul procesului penal, ei recunoscând și regretând fapta săvârșită.

Cum nu au fost invocate elemente noi, de natură a justifica reducerea pedepselor și cum alte motive de casare, susceptibile a fi examinate din oficiu nu s-au constatat, recursurile inculpaților, întemeiate pe dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., vor fi respinse ca nefondate. Din pedepsele aplicate se va deduce, la zi, timpul reținerii și al arestării preventive cu începere de la 17 iunie 2003, pentru ambii. Inculpații vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat și se va dispune ca onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru inculpatul I.R.E.M., să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații I.R.E.M. și T.F. împotriva deciziei penale nr. 796/ A din 5 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul reținerii și arestării preventive de la 17 iunie 2002 la 19 septembrie 2003. Obligă pe recurentul inculpat I.R.E.M. să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentul inculpat T.F. să plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare. Pronunțată în ședință publică, azi 19 septembrie 2003.