ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3888/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția I penală,

prin sentința penală nr. 903 din 8 octombrie 2002, a condamnat pe inculpații:

T.F. la pedeapsa de 7 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a dedus perioada arestării preventive de la 18 iunie 2002, la

zi;

I.R.E.M. la pedeapsa de 4 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a), cu aplicarea art. 74 și

art. 76 C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a dedus perioada arestării preventive de la 8 iunie 2002, la

zi;

S-a reținut, în esență, că, în ziua

de 12 iunie 2002, în jurul orei 18,00, inculpații au deposedat prin violență și

amenințări pe partea vătămată S.M., elev la Liceul Economic nr. 5, de un

lănțișor din aur în greutate de 7,65 gr.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia nr. 796/ A din 5 iunie 2002, a respins, ca nefondate,

apelurile prin care inculpații au solicitat reducerea pedepselor.

Declarând recurs, inculpații T.F. și

I.R.E.M. au criticat hotărârile pronunțate numai cu privire la pedepsele

aplicate, considerând că acestea sunt prea aspre.

Recursurile inculpaților nu sunt

întemeiate.

În concordanță cu

probele administrate, instanțele au reținut corect situația de fapt și

vinovăția inculpaților, încadrând just în dispozițiile legii infracțiunea

săvârșită de aceștia.

Pentru fapta comisă, care prezintă

un grad ridicat de pericol social, inculpatul I.R.E.M. (a mai fost cercetat

pentru o infracțiune similară) a fost condamnat la pedeapsa minimă prevăzută de

lege, în timp ce inculpatului T.F. i s-au recunoscut circumstanțe atenuante,

pedeapsa aplicată fiind sub minimul special.

Evident, la stabilirea acestor

pedepse au fost avute în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art.

72 C. pen., fiind apreciate pozitiv comportările celor doi inculpați în cursul

procesului penal, ei recunoscând și regretând fapta săvârșită.

Cum nu au fost invocate elemente

noi, de natură a justifica reducerea pedepselor și cum alte motive de casare,

susceptibile a fi examinate din oficiu nu s-au constatat, recursurile

inculpaților, întemeiate pe dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14

C. proc. pen., vor fi respinse ca nefondate.

Din pedepsele aplicate se va deduce,

la zi, timpul reținerii și al arestării preventive cu începere de la 17 iunie

2003, pentru ambii.

Inculpații vor fi obligați la

cheltuieli judiciare către stat și se va dispune ca onorariul avocatului din

oficiu, desemnat pentru inculpatul I.R.E.M., să fie avansat din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații I.R.E.M. și T.F. împotriva

deciziei penale nr. 796/ A din 5 decembrie 2002 a Curții de Apel București,

secția I penală.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, timpul reținerii și arestării preventive de la 17 iunie 2002 la

19 septembrie 2003.

Obligă pe recurentul inculpat

I.R.E.M. să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din

care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

avansează din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat T.F. să

plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 septembrie 2003.