ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4887/2003

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 22 februarie 2000, creditoarea R.A.A.Z.L. Constanța Sud și a Z.L. Basarabi a formulat cerere de distribuție a prețului în sumă de 25.100 USD în echivalentul în lei la data efectuării împărțelii, obținut din vânzarea silită a m/n M.I – proprietatea debitorilor M.W., M.E.G. și M.A. Prin încheierea nr. 88/MF din 31 martie 2000, Tribunalul Constanța, secția comercială, a admis cererea și a dispus distribuirea prețului în sumă de 471.160.950 lei (echivalentul a 25.100 USD la data consemnării) obținut din vânzarea silită a M/N M.I, consemnat la dispoziția Tribunalului Constanța, la CEC, sucursala Constanța, după cum urmează: 1. Creditoarei RA A.Z.L.

Constanța Sud și Z.L. Basarabi – suma de 4.665.175 lei – cheltuieli făcute în interesul comun al creditorilor pentru acte de urmărire a vasului, creanță privilegiată conform art. 687 alin. (1) pct. 1 C. com. 2.1. Creditoarei A.Z.L. Constanța și Basarabi R.A. – 336.212.517 lei – tarife de cheiaj, creanță privilegiată conform art. 687 alin. (1) pct. 3 C. com.; 2.2. Creditoarei C.Z. Constanța prin I.N.C. – suma de 20.393.320 lei – taxe prestații portuare, creanță privilegiată conform art. 687 alin. (2) pct. 3 C. com.; 2.3. Creditoarei S.C. C.R.M. S.A.C. Constanța – suma de 109.865.854 lei – taxe de remorcaj, creanță privilegiată conform art. 687 alin. (1) pct. 3 C. com. A constatat că are calitatea de creditor privilegiat conform art. 687 alin. (1) pct. 4 C. com.

custodele I.F. pentru creanța în valoare de 2.310 USD, reprezentând indemnizația de custode pentru perioada 22 septembrie 1999 – 24 februarie 2000. S-a constatat că au calitatea de creditori chirografari: - RA A. Z.L. Constanța Sud și Basarabi pentru creanța în valoare de 14.829.737 lei reprezentând: daune – 1.848.700 lei, conform sentinței civile nr. 67 din 5 mai 1999 pronunțată de Tribunalul Constanța; cheltuieli de judecată – 8.919.937 lei, conform aceleiași sentințe civile; cheltuieli pentru comunicarea sentinței civile – 4.044.600 lei și cheltuieli pentru investire cu formulă executorie a sentinței civile – 16.500 lei; - C.Z. Constanța prin I.N.C., pentru creanța în sumă de 3.872,18 USD în echivalent în lei – majorări de întârziere.

S-a respins ca nefondată cererea privind înscrierea în tabloul de distribuție a prețului formulată de creditoarea C.N.A.P.M. S.A., pentru creanță în valoare de 51.350 USD, respectiv 92,75 USD/zi până la data părăsirii portului, reprezentând tarif cheiaj, utilizare bazin portuar. S-a respins ca tardivă cererea aceleiași creditoare privind înscrierea în tabloul de distribuție a prețului, pentru suma de 4.316 USD, reprezentând contravaloare prestații intervenții de salvare a navei M.I. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a verificat creanțele înscrise pe tabloul de împărțeală de creditori, prin prisma prevederilor art. 932 și art. 687 C. com. Prin decizia civilă nr. 94/MF din 9 noiembrie 2000, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, a respins ca nefondate apelurile declarate de creditorii I.N.C.

Constanța și C.N.A.P.M. Constanța, împotriva încheierii mai sus menționate. În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că în conformitate cu art. 46 C. com., obligațiile comerciale se probează cu facturi acceptate și prezentarea unei facturi neacceptate nu poate face dovada contra cuiva, pentru existența prestațiilor pretinse; deci, creditoarea C.N.A.P.M. Constanța S.A. nu a dovedit că are o creanță certă, în măsura în care nu poate face dovada nici a existenței, a cuantumului și exigibilității ei și în mod corect a fost respinsă cererea de înscriere în tabloul de distribuție. În ce privește apelul I.N.C.

Constanța a reținut că susținerea apelantei în sensul că ar fi creanță bugetară creanța sa principală cu titlu de servicii portuare nu poate fi reținută, deoarece acestea sunt tarife și nu taxe de navigațiune pentru navă, împrejurare în care nici creanțele derivate ale creanței principale, respectiv majorările, nu pot avea acest caracter, așa cum pretinde apelanta ele nefiind privilegiate, ci simple creanțe chirografare, așa cum s-a reținut în hotărârea primei instanțe. Împotriva deciziei curții de apel au declarat recurs creditorii I.N.C. pentru C.Z. Constanța și C.N.A.P.M. Constanța SA Constanța. În recursul său, creditorul I.N.C. pentru C.Z. Constanța arată, în esență, următoarele: 1 – sunt întrunite prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., întrucât instanța de apel a reținut greșit în ce privește creanțele instituției sale că nu ar fi creanțe bugetare, deși art. 3 din O.G. nr. 48/1994 privind taxele pentru prestații de servicii în porturi prevede că taxele percepute de căpităniile de port ca instituții publice constituie venit la bugetul de stat. 2 – sunt îndeplinite și cerințele art. 304 pct. 10 C. proc. civ., deoarece instituția sa a depus la dosarul de apel și ORDINUL DE PLATĂ nr. 453 pentru a dovedi că suma de 20.393.320 lei, dobândită cu ocazia distribuirii prețului din dosarul de vânzare silită a navei a fost virată către bugetul de stat, respectiv Trezoreriei Municipiului Constanța, - dovadă pe care o consideră ca fiind hotărâtoare și care nu a fost luată în considerare.

Față de cele precizate, susține că ambele instanțe care s-au pronunțat în cauză au reținut greșit că respectivele creanțe ale instituției sale nu sunt „taxe de navigațiune stabilite prin lege” conform art. 687 pct. 3 C. com., atât timp cât instituția sa a probat că taxele sale ca instituție publică sunt stabilite prin lege, respectiv prin O.G. nr. 42/1994 și chiar art. 689 pct. 3 C. com. prevede că privilegiile se probează și se conservă, respectiv „taxele de navigațiune cu recipisele autorității competente” or, consideră că instituția sa C.Z. Constanța a dovedit că este autoritate de stat privind navigația în apele române în subordinea Ministerului Transporturilor, astfel încât creanțele instituției sale nu pot fi trecute la creanțe chirografare.

2 – în ce privește majorările de întârziere, consideră că sunt datorate în temeiul dispozițiilor art. 13 din O.G. nr. 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare, fiind îndeplinite și cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece majorările se percep în mod imperativ și urmează creanța bugetară, conform principiului „accesorium sequitur principale”, iar acestea nu sunt simple creanțe chirografare, cum greșit s-a apreciat. 3 – în sfârșit, susține că, au fost încălcate și dispozițiile BNR în ce privește distribuirea prețului, întrucât, atât timp cât prețul obținut din vânzarea navei a fost achitat de către adjudecatar (dobânditor) în valută (USD), iar distribuirea prețului s-a făcut în lei, nici cursul de schimb leu/dolar nu trebuia calculat de către instanță ca o medie aritmetică, având în vedere că acesta nu poate fi decât cel stabilit de BNR și este aplicabil sumelor în dolari la data achitării.

În consecință, solicită casarea deciziei și încheierii pronunțate în cauză și să se hotărască asupra fondului sau să se retrimită spre rejudecare, pentru refacerea tabloului de distribuție a prețului conform ordinii de priorități stabilită conform legii (pentru acordarea sumei de 1.240,24 USD) în modul arătat, acordarea majorărilor de întârziere legal constituite (în valoare de 4.099,24 USD) calculate până la 31 mai 2000 – data achitării debitului și acordarea creanțelor în valută sau echivalentului în lei la data achitării (nu medie aritmetică). Recurenta creditoare C.N.A.P.M.C. S.A. Constanța critică și ea decizia pronunțată de instanța de apel, susținând că motivarea acesteia privind respingerea apelului său, se fundamentează pe o gravă greșeală de fapt, ce decurge din omisiunea luării în considerație a situației juridice a m/n M., ce a fost supusă procedurii de executare silită.

Astfel, arată că greșit i s-a respins apelul motivat de neacceptarea la plată a facturii emise, întrucât în aplicarea dispozițiilor art. 43 C. com., trebuiau avute în vedere circumstanțele obiective și reale ale speței de față, la care trebuia să fie raportată acceptarea la plată a facturii, respectiv situația juridică de fapt a navei M.– de abandon din partea foștilor armatori, și de sediul necunoscut al acestora. În ce privește cuantumul creanței, cât și exigibilitatea acesteia, le consideră dovedite și, mai mult, face dovada prestației pe care a efectuat-o – de punere la dispoziție navei M. a unei dane pentru acostare – cu buletinele informative, acte oficiale în baza dispozițiilor H.G. nr. 517/1998, în care se consemnează și danele la care sunt acostate navele, data de sosire.

Astfel fiind, solicită admiterea recursului pe care l-a formulat, desființarea deciziei curții de apel și, pe fondul cauzei, să se admită cererea sa de înscriere în tabloul de distribuție a prețului, cu suma de 51.350 USD. Recursurile sunt fondate și vor fi admise potrivit considerentelor ce vor fi arătate în continuare. În ce privește recursul declarat în cauză de creditorul I.N.C. pentru C.Z. Constanța, se constată următoarele: Susținerea recurentei în sensul că greșit s-a reținut că respectivele creanțe ale instituției sale nu sunt creanțe bugetare este întemeiată. Astfel, potrivit art. 3 din O.G. nr. 48/1994, sumele încasate reprezentând taxe pentru prestațiile și serviciile efectuate de căpităniile de port din România, ca instituții publice constituie venit la bugetul de stat.

Prevederile ordonanței mai sus menționate au suferit într-adevăr modificări, prin O.G. nr. 67/1998, în sensul că taxele au fost transformate în tarife, dar aceste modificări s-au produs abia la data de 27 august 1998, or în speță, facturile depuse la dosar, pentru dovedirea debitului de recuperat de către recurentă, au fost emise în perioada 12 iunie 1996 – 08 octombrie 1997, deci anterior modificărilor, când era în vigoare O.G. nr. 48/1994, aflându-se deci sub incidența dispozițiilor acestui act normativ, ce reglementa creanțele în discuție ca fiind taxe ce se cuvin bugetului de stat, așa încât rezultă fără echivoc natura de creanțe bugetare a acestora. Că este așa rezultă și din dispozițiile H.G.

nr. 627/1998, privind organizarea și funcționarea I.N.C., care la art. 12 alin. (1) au prevăzut că veniturile încasate de către căpităniile zonale până la intrarea în vigoare a menționatei hotărâri se virează la bugetul de stat, iar cheltuielile de funcționare a acestor instituții publice se suportă până la aceeași dată, din alocațiile bugetare prevăzute în bugetul Ministerului Transporturilor, - sens în care recurenta având obligația să recupereze sumele restante și să le vireze la bugetul de stat, cu ocazia distribuirii prețului în valoare de 20.393.320 lei a și emis ordinul de plată nr. 453 din 9 iunie 2000 cu care a virat suma la bugetul statului, în contul Trezoreriei Municipiului Constanța, astfel cum a dovedit cu ordinul de plată depus la dosar.

Întemeiat în susținerea caracterului bugetar al creanțelor sale au fost invocate de către recurentă și dispozițiile legilor bugetului de stat pe anii 1995, 1996, 1997 și 1998, potrivit cărora taxele reglementate de O.G. nr. 48/1994 constituie venituri nefiscale la bugetul de stat. Ca atare, se reține natura juridică a creanțelor recurentei, în sensul că acestea sunt creanțe bugetare este de netăgăduit, cum fără tăgadă rezultă și că ne aflăm în prezența unor taxe de navigațiune stabilite prin lege, respectiv prin O.G nr. 42/1994, încadrându-se ca atare pe deplin în cerințele art. 687 alin. (3) C. com., precum și în cele ale art. 689 pct. 3 din același cod, în sensul că a făcut dovadă că este autoritate competentă, respectiv autoritate de stat privind navigația în apele române, în subordinea Ministerului Transporturilor, - așa încât sunt creanțe privilegiate, îndeplinind condițiile acestui statut.

Ca urmare, având în vedere că principala creanță a recurentei este privilegiată, urmează ca majorările de întârziere, derivate ale acesteia să fie abordate prin prisma dispozițiilor art. 13 din O.G. nr. 11/1996, precum și ale principiului accesorium sequitur principale, având și ele același caracter ca și creanța principală. Referitor la recursul creditoarei C.N.A.P.M. SA Constanța se rețin, de asemenea, următoarele: Într-adevăr, creanța acesteia în sumă de 51.350 USD reprezentând contravaloarea facturii nr. 1229434 din 30 decembrie 1999, emisă pentru folosința de către m/n M. în perioada 24 septembrie 1996 – 30 decembrie 1999 a infrastructurii Portului Constanța, respectiv pentru utilizare cheu și bazin portuar și pentru staționarea navei la dană, se impunea a fi analizată prin aplicarea dispozițiilor art. 46 C. com.

la împrejurările de fapt ale speței, respectiv navă abandonată de foștii armatori, cu sediul necunoscut, precum și ale Convenției internaționale pentru verificarea anumitor reguli privitoare la privilegiile și ipotecile maritime de la Bruxelles. Astfel, este evident că debitorul prestațiilor efectuate fiind chiar armatorul navei care a abandonat-o, factura mai sus menționată nu poate fi acceptată de către acesta, dar serviciile au fost efectiv prestate și au fost confirmate de autoritatea portuară, iar dovada prestațiilor efectuate a fost făcută și cu buletinele informative depuse la dosar, creanța fiind deci exigibilă. În ce privește cuantumul creanței, factura emisă reprezintă un document valabil de plată și face dovada cuantumului acesteia, având menționată valoarea totală a prestațiilor efectuate, menționate în cuprins.

Ca atare, fiind certă, lichidă și exigibilă se reține că și această creanță este privilegiată, fiindu-i aplicabile atât dispozițiile art. 687 C. com. cât și cele ale Convenției internaționale mai sus menționate, care îi confirmă acest caracter. În consecință, reținându-se că respectivele creanțe aflate în discuție ale ambilor recurenți-creditori au statut de creanțe privilegiate, se impune ca, admițându-se recursurile și apelurile pe care aceștia le-au declarat, să se trimită dosarul aceleiași instanțe, pentru refacerea tabloului creditorilor și distribuire a prețului. Astfel fiind, vor fi admise recursurile declarate de creditorii I.N.C. pentru C.Z. Constanța și C.N.A.P.M. Constanța, va fi casată decizia recurată și trimisă cauza aceleiași instanțe, prin admiterea apelurilor acelorași părți împotriva încheierii tribunalului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de creditorii I.N.C. pentru C.Z. Constanța și C.N.A.P.M. Constanța împotriva deciziei nr. 94/MF din 9 noiembrie 2000 a Curții de Apel Constanța, Maritim Fluvială. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, prin admiterea apelurilor acelorași părți împotriva încheierii nr. 88/MF din 31 martie 2000 a Tribunalului Constanța. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 4 decembrie 2003.