ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4887/2003

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4887/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 22 februarie 2000, creditoarea R.A.A.Z.L.

Constanța Sud și a Z.L. Basarabi a formulat cerere de distribuție a prețului în

sumă de 25.100 USD în echivalentul în lei la data efectuării împărțelii,

obținut din vânzarea silită a m/n M.I – proprietatea debitorilor M.W., M.E.G. și

M.A.

Prin încheierea nr. 88/MF din 31 martie 2000,

Tribunalul Constanța, secția comercială, a admis cererea și a dispus

distribuirea prețului în sumă de 471.160.950 lei (echivalentul a 25.100 USD la

data consemnării) obținut din vânzarea silită a M/N M.I, consemnat la

dispoziția Tribunalului Constanța, la CEC, sucursala Constanța, după cum

urmează:

– suma de 4.665.175 lei – cheltuieli făcute în interesul comun al creditorilor

pentru acte de urmărire a vasului, creanță privilegiată conform art. 687 alin.

(1) pct. 1 C. com.

2.1. Creditoarei A.Z.L. Constanța și Basarabi R.A.

– 336.212.517 lei – tarife de cheiaj, creanță privilegiată conform art. 687

alin. (1) pct. 3 C. com.;

2.2. Creditoarei C.Z. Constanța prin I.N.C. –

suma de 20.393.320 lei – taxe prestații portuare, creanță privilegiată conform

art. 687 alin. (2) pct. 3 C. com.;

2.3. Creditoarei S.C. C.R.M. S.A.C. Constanța –

suma de 109.865.854 lei – taxe de remorcaj, creanță privilegiată conform art. 687

alin. (1) pct. 3 C. com.

A constatat că are calitatea de creditor

privilegiat conform art. 687 alin. (1) pct. 4 C. com. custodele I.F. pentru

creanța în valoare de 2.310 USD, reprezentând indemnizația de custode pentru

perioada 22 septembrie 1999 – 24 februarie 2000.

S-a constatat că au calitatea de creditori

chirografari:

- RA A. Z.L. Constanța Sud și Basarabi pentru

creanța în valoare de 14.829.737 lei reprezentând: daune – 1.848.700 lei,

conform sentinței civile nr. 67 din 5 mai 1999 pronunțată de Tribunalul

Constanța; cheltuieli de judecată – 8.919.937 lei, conform aceleiași sentințe

civile; cheltuieli pentru comunicarea sentinței civile – 4.044.600 lei și

cheltuieli pentru investire cu formulă executorie a sentinței civile – 16.500

lei;

- C.Z. Constanța prin I.N.C., pentru creanța în

sumă de 3.872,18 USD în echivalent în lei – majorări de întârziere.

S-a respins ca nefondată cererea privind

înscrierea în tabloul de distribuție a prețului formulată de creditoarea C.N.A.P.M.

S.A., pentru creanță în valoare de 51.350 USD, respectiv 92,75 USD/zi până la

data părăsirii portului, reprezentând tarif cheiaj, utilizare bazin portuar.

S-a respins ca tardivă cererea aceleiași

creditoare privind înscrierea în tabloul de distribuție a prețului, pentru suma

de 4.316 USD, reprezentând contravaloare prestații intervenții de salvare a

navei M.I.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima

instanță a verificat creanțele înscrise pe tabloul de împărțeală de creditori,

prin prisma prevederilor art. 932 și art. 687 C. com.

Prin decizia civilă nr. 94/MF din 9 noiembrie

2000, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, a respins ca nefondate

apelurile declarate de creditorii I.N.C. Constanța și C.N.A.P.M. Constanța,

împotriva încheierii mai sus menționate.

În motivarea acestei soluții, instanța de apel a

reținut că în conformitate cu art. 46 C. com., obligațiile comerciale se

probează cu facturi acceptate și prezentarea unei facturi neacceptate nu poate

face dovada contra cuiva, pentru existența prestațiilor pretinse; deci,

creditoarea C.N.A.P.M. Constanța S.A. nu a dovedit că are o creanță certă, în

măsura în care nu poate face dovada nici a existenței, a cuantumului și

exigibilității ei și în mod corect a fost respinsă cererea de înscriere în tabloul

de distribuție.

În ce privește apelul I.N.C. Constanța a reținut

că susținerea apelantei în sensul că ar fi creanță bugetară creanța sa

principală cu titlu de servicii portuare nu poate fi reținută, deoarece acestea

sunt tarife și nu taxe de navigațiune pentru navă, împrejurare în care nici

creanțele derivate ale creanței principale, respectiv majorările, nu pot avea

acest caracter, așa cum pretinde apelanta ele nefiind privilegiate, ci simple

creanțe chirografare, așa cum s-a reținut în hotărârea primei instanțe.

Împotriva deciziei curții de apel au declarat

recurs creditorii I.N.C. pentru C.Z. Constanța și C.N.A.P.M. Constanța SA

Constanța.

În recursul său, creditorul I.N.C. pentru C.Z.

Constanța arată, în esență, următoarele:

1 – sunt întrunite prevederile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., întrucât instanța de apel a reținut greșit în ce privește creanțele

instituției sale că nu ar fi creanțe bugetare, deși art. 3 din O.G. nr. 48/1994

privind taxele pentru prestații de servicii în porturi prevede că taxele

percepute de căpităniile de port ca instituții publice constituie venit la

bugetul de stat.

2 – sunt îndeplinite și cerințele art. 304 pct. 10

C. proc. civ., deoarece instituția sa a depus la dosarul de apel și ORDINUL DE

PLATĂ nr. 453 pentru a dovedi că suma de 20.393.320 lei, dobândită cu ocazia

distribuirii prețului din dosarul de vânzare silită a navei a fost virată către

bugetul de stat, respectiv Trezoreriei Municipiului Constanța, - dovadă pe care

o consideră ca fiind hotărâtoare și care nu a fost luată în considerare.

Față de cele precizate, susține că ambele

instanțe care s-au pronunțat în cauză au reținut greșit că respectivele creanțe

ale instituției sale nu sunt „taxe de navigațiune stabilite prin lege” conform

art. 687 pct. 3 C. com., atât timp cât instituția sa a probat că taxele sale ca

instituție publică sunt stabilite prin lege, respectiv prin O.G. nr. 42/1994 și

chiar art. 689 pct. 3 C. com. prevede că privilegiile se probează și se

conservă, respectiv „taxele de navigațiune cu recipisele autorității

competente” or, consideră că instituția sa C.Z. Constanța a dovedit că este

autoritate de stat privind navigația în apele române în subordinea Ministerului

Transporturilor, astfel încât creanțele instituției sale nu pot fi trecute la creanțe

chirografare.

2 – în ce privește majorările de întârziere,

consideră că sunt datorate în temeiul dispozițiilor art. 13 din O.G. nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare, fiind îndeplinite și cerințele art. 304

pct. 9 C. proc. civ., deoarece majorările se percep în mod imperativ și urmează

creanța bugetară, conform principiului „accesorium sequitur principale”, iar

acestea nu sunt simple creanțe chirografare, cum greșit s-a apreciat.

3 – în sfârșit, susține că, au fost încălcate și

dispozițiile BNR în ce privește distribuirea prețului, întrucât, atât timp cât

prețul obținut din vânzarea navei a fost achitat de către adjudecatar

(dobânditor) în valută (USD), iar distribuirea prețului s-a făcut în lei, nici

cursul de schimb leu/dolar nu trebuia calculat de către instanță ca o medie

aritmetică, având în vedere că acesta nu poate fi decât cel stabilit de BNR și

este aplicabil sumelor în dolari la data achitării.

În consecință, solicită casarea deciziei și

încheierii pronunțate în cauză și să se hotărască asupra fondului sau să se

retrimită spre rejudecare, pentru refacerea tabloului de distribuție a prețului

conform ordinii de priorități stabilită conform legii (pentru acordarea sumei

de 1.240,24 USD) în modul arătat, acordarea majorărilor de întârziere legal

constituite (în valoare de 4.099,24 USD) calculate până la 31 mai 2000 – data

achitării debitului și acordarea creanțelor în valută sau echivalentului în lei

la data achitării (nu medie aritmetică).

Recurenta creditoare C.N.A.P.M.C. S.A. Constanța

critică și ea decizia pronunțată de instanța de apel, susținând că motivarea acesteia

privind respingerea apelului său, se fundamentează pe o gravă greșeală de fapt,

ce decurge din omisiunea luării în considerație a situației juridice a m/n M., ce

a fost supusă procedurii de executare silită.

Astfel, arată că greșit i s-a respins apelul

motivat de neacceptarea la plată a facturii emise, întrucât în aplicarea

dispozițiilor art. 43 C. com., trebuiau avute în vedere circumstanțele

obiective și reale ale speței de față, la care trebuia să fie raportată

acceptarea la plată a facturii, respectiv situația juridică de fapt a navei M.–

de abandon din partea foștilor armatori, și de sediul necunoscut al acestora.

În ce privește cuantumul creanței, cât și exigibilitatea

acesteia, le consideră dovedite și, mai mult, face dovada prestației pe care a efectuat-o

– de punere la dispoziție navei M. a unei dane pentru acostare – cu buletinele

informative, acte oficiale în baza dispozițiilor H.G. nr. 517/1998, în care se

consemnează și danele la care sunt acostate navele, data de sosire.

Astfel fiind, solicită admiterea recursului pe

care l-a formulat, desființarea deciziei curții de apel și, pe fondul cauzei,

să se admită cererea sa de înscriere în tabloul de distribuție a prețului, cu

suma de 51.350 USD.

Recursurile sunt fondate și vor fi admise

potrivit considerentelor ce vor fi arătate în continuare.

În ce privește recursul declarat în cauză de

creditorul I.N.C. pentru C.Z. Constanța, se constată următoarele:

Susținerea recurentei în sensul că greșit s-a

reținut că respectivele creanțe ale instituției sale nu sunt creanțe bugetare

este întemeiată.

Astfel, potrivit art. 3 din O.G. nr. 48/1994,

sumele încasate reprezentând taxe pentru prestațiile și serviciile efectuate de

căpităniile de port din România, ca instituții publice constituie venit la

bugetul de stat.

Prevederile ordonanței mai sus menționate au

suferit într-adevăr modificări, prin O.G. nr. 67/1998, în sensul că taxele au

fost transformate în tarife, dar aceste modificări s-au produs abia la data de

27 august 1998, or în speță, facturile depuse la dosar, pentru dovedirea

debitului de recuperat de către recurentă, au fost emise în perioada 12 iunie

1996 – 08 octombrie 1997, deci anterior modificărilor, când era în vigoare O.G.

nr. 48/1994, aflându-se deci sub incidența dispozițiilor acestui act normativ,

ce reglementa creanțele în discuție ca fiind taxe ce se cuvin bugetului de

stat, așa încât rezultă fără echivoc natura de creanțe bugetare a acestora.

Că este așa rezultă și din dispozițiile H.G. nr.

627/1998, privind organizarea și funcționarea I.N.C., care la art. 12 alin. (1)

au prevăzut că veniturile încasate de către căpităniile zonale până la intrarea

în vigoare a menționatei hotărâri se virează la bugetul de stat, iar

cheltuielile de funcționare a acestor instituții publice se suportă până la

aceeași dată, din alocațiile bugetare prevăzute în bugetul Ministerului

Transporturilor, - sens în care recurenta având obligația să recupereze sumele

restante și să le vireze la bugetul de stat, cu ocazia distribuirii prețului în

valoare de 20.393.320 lei a și emis ordinul de plată nr. 453 din 9 iunie 2000

cu care a virat suma la bugetul statului, în contul Trezoreriei Municipiului

Constanța, astfel cum a dovedit cu ordinul de plată depus la dosar.

Întemeiat în susținerea caracterului bugetar al

creanțelor sale au fost invocate de către recurentă și dispozițiile legilor

bugetului de stat pe anii 1995, 1996, 1997 și 1998, potrivit cărora taxele

reglementate de O.G. nr. 48/1994 constituie venituri nefiscale la bugetul de

stat.

Ca atare, se reține natura juridică a creanțelor

recurentei, în sensul că acestea sunt creanțe bugetare este de netăgăduit, cum

fără tăgadă rezultă și că ne aflăm în prezența unor taxe de navigațiune

stabilite prin lege, respectiv prin O.G nr. 42/1994, încadrându-se ca atare pe

deplin în cerințele art. 687 alin. (3) C. com., precum și în cele ale art. 689

pct. 3 din același cod, în sensul că a făcut dovadă că este autoritate

competentă, respectiv autoritate de stat privind navigația în apele române, în

subordinea Ministerului Transporturilor, - așa încât sunt creanțe privilegiate,

îndeplinind condițiile acestui statut.

Ca urmare, având în vedere că principala creanță

a recurentei este privilegiată, urmează ca majorările de întârziere, derivate

ale acesteia să fie abordate prin prisma dispozițiilor art. 13 din O.G. nr. 11/1996,

precum și ale principiului accesorium sequitur principale, având și ele același

caracter ca și creanța principală.

Referitor la recursul creditoarei C.N.A.P.M. SA

Constanța se rețin, de asemenea, următoarele:

Într-adevăr, creanța acesteia în sumă de 51.350

USD reprezentând contravaloarea facturii nr. 1229434 din 30 decembrie 1999,

emisă pentru folosința de către m/n M. în perioada 24 septembrie 1996 – 30

decembrie 1999 a infrastructurii Portului Constanța, respectiv pentru utilizare

cheu și bazin portuar și pentru staționarea navei la dană, se impunea a fi

analizată prin aplicarea dispozițiilor art. 46 C. com. la împrejurările de fapt

ale speței, respectiv navă abandonată de foștii armatori, cu sediul necunoscut,

precum și ale Convenției internaționale pentru verificarea anumitor reguli

privitoare la privilegiile și ipotecile maritime de la Bruxelles.

Astfel, este evident că debitorul prestațiilor

efectuate fiind chiar armatorul navei care a abandonat-o, factura mai sus

menționată nu poate fi acceptată de către acesta, dar serviciile au fost

efectiv prestate și au fost confirmate de autoritatea portuară, iar dovada prestațiilor

efectuate a fost făcută și cu buletinele informative depuse la dosar, creanța

fiind deci exigibilă.

În ce privește cuantumul creanței, factura emisă

reprezintă un document valabil de plată și face dovada cuantumului acesteia,

având menționată valoarea totală a prestațiilor efectuate, menționate în

cuprins.

Ca atare, fiind certă, lichidă și exigibilă se

reține că și această creanță este privilegiată, fiindu-i aplicabile atât

dispozițiile art. 687 C. com. cât și cele ale Convenției internaționale mai sus

menționate, care îi confirmă acest caracter.

În consecință, reținându-se că respectivele

creanțe aflate în discuție ale ambilor recurenți-creditori au statut de creanțe

privilegiate, se impune ca, admițându-se recursurile și apelurile pe care aceștia

le-au declarat, să se trimită dosarul aceleiași instanțe, pentru refacerea

tabloului creditorilor și distribuire a prețului.

Astfel fiind, vor fi admise recursurile

declarate de creditorii I.N.C. pentru C.Z. Constanța și C.N.A.P.M. Constanța,

va fi casată decizia recurată și trimisă cauza aceleiași instanțe, prin

admiterea apelurilor acelorași părți împotriva încheierii tribunalului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursurile declarate de creditorii I.N.C. pentru C.Z. Constanța și C.N.A.P.M. Constanța

împotriva deciziei nr. 94/MF din 9 noiembrie 2000 a Curții de Apel Constanța, Maritim

Fluvială.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe, prin admiterea apelurilor acelorași părți

împotriva încheierii nr. 88/MF din 31 martie 2000 a Tribunalului Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 4

decembrie 2003.