ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4929/2003

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 29 februarie 2000, reclamanta S.C. A.R.A. S.A., sucursala municipiului București, a chemat în judecată, pârâții S.C. A. S.A., sucursala municipiului Călărași, și B.G., solicitând ca în baza sentinței civile ce se va pronunța să fie obligați în solidar la plata sumei de 26.900.000 lei cu titlu de despăgubiri de asigurare și dobânda la contul curent acordat de BCR de la data introducerii acțiunii și până la achitarea integrală a debitului.

Tribunalul București, secția comercială, a admis în parte acțiunea, obligând pârâții în solidar la plata sumei de 26.900.000 lei despăgubiri de asigurare și a respins ca nefondată cererea de plată a dobânzii la contul curent, pronunțând sentința civilă nr. 404 din 23 ianuarie 2001. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin probele administrate, reclamanta a făcut dovada culpei pârâtului B.G. în producerea accidentului și avarierea autoturismului, că a achitat păgubitului indemnizația de asigurare C., și că la data producerii accidentului acesta avea încheiată asigurarea de răspundere civilă auto obligatorie la persoana juridică pârâtă care avea obligația să preia plata asigurărilor.

Instanța de fond a motivat respingerea capătului de cerere privind plata dobânzii la contul curent acordat de BCR, motivat de faptul că nu a fost cuantificat și nu s-au produs dovezi în susținere. Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele societăți de asigurare. Reclamanta A.R. A. S.A., sucursala municipiului București, a criticat soluția instanței de fond în ce privește respingerea capătului de cerere privind dobânda comercială prevăzută de O.G. nr. 9/2000, în vigoare la data introducerii acțiunii. Recurenta pârâtă a criticat hotărârea atacată pe motiv că s-au acordat daune în temeiul unor facturi fiscale și chitanțe, emise de societăți comerciale fantomă. Curtea de Apel București, secția V-a comercială, prin decizia civilă nr. 1130 din 3 septembrie 2001 a respins apelurile ca nefondate.

În esență s-a reținut că dobânzile solicitate conform O.G. nr. 9/2000 nu-și au temei, întrucât reclamanta nu a depus dovezi privind taxe de scont și nu s-a avut în vedere că în cauză este pârâtă și o persoană fizică. În ce privesc daunele pentru reparația autovehiculului, instanța a reținut că, potrivit art. 9 alin. (11) din Normele tehnice aprobate prin H.G. nr. 906/1998, întemeiat acestea s-au determinat pe baza evaluării efectuate de asigurator. Împotriva deciziei sus menționate, ambele societăți de asigurare au declarat recurs. Recurenta reclamantă, S.C. A.R., sucursala București, a susținut că greșit nu s-au aplicat prevederile art. 3 din O.G. nr. 9/2000, taxa scontului BNR, care este de 35%, astfel că, potrivit precizărilor din apel pentru debitul de 26.900.000 lei, dobânzile însumează 22.318.031 lei.

Recurenta pârâtă, S.C. A. S.A. București a susținut că valoarea prejudiciului nu a fost stabilită în condițiile legii, plata făcându-se pe bază de facturi și chitanțe false sau incomplete. A. a plătit despăgubirile fără să verifice documentele de plată și prin aceasta acțiunea în regres este nefondată. Recursurile sunt nefondate întrucât: Criticile recurentei pârâte, S.C. A. S.A. privind daunele în litigiu, sunt nefondate, întrucât valoarea prejudiciului a fost stabilită pe baza actelor întocmite de poliție, a constatărilor organelor de specialitate a A. și documentelor de plată, manopera efectuată de A.C. și chitanțelor privind piesele înlocuite. Susținerea recurentei în sensul că documentele privind costul reparațiilor sunt false, sunt nedovedite și de respins.

Nu au fost admise nici criticile recurentei reclamante privind greșita neacordare a dobânzilor la nivelul taxei oficiale a scontului. Așa cum s-a reținut de către instanța de apel, reclamanta nici la fond și nici în apel, nu a precizat dobânzile solicitate, nu a depus dovezi privind nivelul taxei de scont aferentă perioadei pentru care a susținut întârzierea plății, calculul dobânzilor, astfel că, în lipsa acestor elemente, acest capăt de cerere întemeiat a fost respins. Față de cele de mai sus, hotărârea atacată fiind temeinică și legală, recursurile urmează să fie respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursurile declarate de reclamanta S.C. A.R. S.A., sucursala București, împotriva deciziei nr. 1130 din 3 septembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, și pârâta S.A. R.A. S.A. București, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 9 decembrie 2003.