ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4929/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4929/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 29
februarie 2000, reclamanta S.C. A.R.A. S.A., sucursala municipiului București,
a chemat în judecată, pârâții S.C. A. S.A., sucursala municipiului Călărași, și
B.G., solicitând ca în baza sentinței civile ce se va pronunța să fie obligați
în solidar la plata sumei de 26.900.000 lei cu titlu de despăgubiri de
asigurare și dobânda la contul curent acordat de BCR de la data introducerii
acțiunii și până la achitarea integrală a debitului.
Tribunalul București, secția comercială, a admis
în parte acțiunea, obligând pârâții în solidar la plata sumei de 26.900.000 lei
despăgubiri de asigurare și a respins ca nefondată cererea de plată a dobânzii
la contul curent, pronunțând sentința civilă nr. 404 din 23 ianuarie 2001.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a
reținut că prin probele administrate, reclamanta a făcut dovada culpei
pârâtului B.G. în producerea accidentului și avarierea autoturismului, că a
achitat păgubitului indemnizația de asigurare C., și că la data producerii accidentului
acesta avea încheiată asigurarea de răspundere civilă auto obligatorie la
persoana juridică pârâtă care avea obligația să preia plata asigurărilor.
Instanța de fond a motivat respingerea capătului
de cerere privind plata dobânzii la contul curent acordat de BCR, motivat de
faptul că nu a fost cuantificat și nu s-au produs dovezi în susținere. Împotriva
acestei sentințe au declarat apel ambele societăți de asigurare.
Reclamanta A.R. A. S.A., sucursala municipiului
București, a criticat soluția instanței de fond în ce privește respingerea
capătului de cerere privind dobânda comercială prevăzută de O.G. nr. 9/2000, în
vigoare la data introducerii acțiunii.
Recurenta pârâtă a criticat hotărârea atacată pe
motiv că s-au acordat daune în temeiul unor facturi fiscale și chitanțe, emise
de societăți comerciale fantomă.
Curtea de Apel București, secția V-a comercială,
prin decizia civilă nr. 1130 din 3 septembrie 2001 a respins apelurile ca
nefondate.
În esență s-a reținut că dobânzile solicitate
conform O.G. nr. 9/2000 nu-și au temei, întrucât reclamanta nu a depus dovezi
privind taxe de scont și nu s-a avut în vedere că în cauză este pârâtă și o
persoană fizică.
În ce privesc daunele pentru reparația autovehiculului,
instanța a reținut că, potrivit art. 9 alin. (11) din Normele tehnice aprobate
prin H.G. nr. 906/1998, întemeiat acestea s-au determinat pe baza evaluării
efectuate de asigurator.
Împotriva deciziei sus menționate, ambele
societăți de asigurare au declarat recurs.
Recurenta reclamantă, S.C. A.R., sucursala
București, a susținut că greșit nu s-au aplicat prevederile art. 3 din O.G. nr.
9/2000, taxa scontului BNR, care este de 35%, astfel că, potrivit precizărilor
din apel pentru debitul de 26.900.000 lei, dobânzile însumează 22.318.031 lei.
Recurenta pârâtă, S.C. A. S.A. București a
susținut că valoarea prejudiciului nu a fost stabilită în condițiile legii,
plata făcându-se pe bază de facturi și chitanțe false sau incomplete.
A. a plătit despăgubirile fără să verifice
documentele de plată și prin aceasta acțiunea în regres este nefondată.
Recursurile sunt nefondate întrucât:
Criticile recurentei pârâte, S.C. A. S.A. privind
daunele în litigiu, sunt nefondate, întrucât valoarea prejudiciului a fost
stabilită pe baza actelor întocmite de poliție, a constatărilor organelor de
specialitate a A. și documentelor de plată, manopera efectuată de A.C. și
chitanțelor privind piesele înlocuite.
Susținerea recurentei în sensul că documentele
privind costul reparațiilor sunt false, sunt nedovedite și de respins.
Nu au fost admise nici criticile recurentei
reclamante privind greșita neacordare a dobânzilor la nivelul taxei oficiale a
scontului.
Așa cum s-a reținut de către instanța de apel,
reclamanta nici la fond și nici în apel, nu a precizat dobânzile solicitate, nu
a depus dovezi privind nivelul taxei de scont aferentă perioadei pentru care a
susținut întârzierea plății, calculul dobânzilor, astfel că, în lipsa acestor
elemente, acest capăt de cerere întemeiat a fost respins.
Față de cele de mai sus, hotărârea atacată fiind
temeinică și legală, recursurile urmează să fie respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge
recursurile declarate de reclamanta S.C. A.R. S.A., sucursala București,
împotriva deciziei nr. 1130 din 3 septembrie 2001 a Curții de Apel București,
secția a V-a comercială, și pârâta S.A. R.A. S.A. București, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 9
decembrie 2003.