ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4138/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 611 din 24 iunie

2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost condamnat

inculpatul L.M., în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., la 5 ani

închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a computat

reținerea și arestarea preventivă de la 30 aprilie 2003, la zi.

Totodată, s-a luat act că partea

vătămată nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind acoperit prin

restituire.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 29 aprilie 2003, în jurul

orelor 21,00, inculpatul observând că partea vătămată A.N. are la gât un

telefon mobil atașat cu un șnur și că are mâinile ocupate cu bagaje, s-a

apropiat de aceasta și cu un gest rapid i-a smuls telefonul de la gât și a

încercat să fugă de la locul faptei, fiind imobilizat însă de lucrătorii de

poliție din cadrul secției 8, care supravegheau zona și l-au sesizat pe acesta.

Telefonul mobil a fost găsit asupra

inculpatului și restituit părții vătămate.

Situația de fapt a fost stabilită în

baza plângerii și declarațiilor părții vătămate, procesului verbal de

constatare a infracțiunii, procesului verbal de percheziție, procesului-verbal

de recunoaștere a bunurilor, probe coroborate cu declarațiile de recunoaștere a

inculpatului.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 1462 din 8 august 2003 a respins apelul

declarat de inculpat, împotriva sentinței primei instanțe, considerând

neîntemeiată critica formulată, în sensul greșitei individualizări a pedepsei.

Astfel, instanța de apel a

considerat că au fost respectate cerințele art. 72 C. pen. și că nu este cazul

redozării pedepsei.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în termen legal inculpatul, care invocând dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susținut că pedeapsa aplicată este prea

severă și a solicitat reducerea ei prin admiterea recursului și casarea

hotărârii atacate.

Recursul declarat este neîntemeiat.

Din examinarea probelor administrate

se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și

vinovăția inculpatului în săvârșirea, în noaptea de 29 aprilie 2003, a

infracțiunii de tâlhărie în formă calificată, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit.

b) și c) C. pen., constând în sustragerea prin violență, noaptea într-un loc

public a unui telefon mobil, de la partea vătămată A.N.

Referitor la pedeapsa de 5 ani

închisoare, egală cu minimul special prevăzut de lege, se constată că a fost

individualizată cu respectarea cerințelor art. 72 C. pen., avându-se în vedere

pericolul social al faptei, împrejurările săvârșirii ei și persoana

inculpatului, care nu a mai fost anterior condamnat, a recunoscut și regretat fapta.

Această pedeapsă este de natură a

asigura, conform art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și

reintegrarea în comunitate a condamnatului.

În consecință, nu este cazul

reconsiderării pedepsei, așa cum s-a solicitat de către recurent.

Întrucât motivul de casare este

neîntemeiat iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor

cazuri de casare din cele, prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul inculpatului ca

nefondat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

Se va deduce din pedeapsă timpul

arestării preventive de la 30 aprilie 2003, la 1 octombrie 2003, și se va

stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul L.M., împotriva deciziei penale nr. 1462 din 8 august 2003

a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsă, perioada

arestării preventive a inculpatului de la 30 aprilie 2003, la 1 octombrie 2003.

Obligă pe inculpat la plata sumei de

1.4000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

octombrie 2003.