ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 84/2004

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiune Banca D.F. SA a solicitat instanței investirea cu formulă executorie a contractului de fidejusiune, încheiat la 26 octombrie 1998, între B.V., acționar principal al S.C. „R.” SA, în calitate de fidejusor și reclamantă, prin care acesta se obliga să achite datoriile societății provenind din derularea contractului de asociere în participațiune nr.9 din 25 ianuarie 1996. Prin încheierea nr.2476 din 23 martie 2001 Judecătoria Cluj Napoca s-a dispus respingerea cererii formulată de Banca D.F. S.A., cu motivarea că acea convenție nu constituie contract de credit bancar în sensul dispozițiilor art.56 al.2 din Legea 58/1998.

Tribunalul Cluj prin decizia 756/R/C din 20 mai 2002 a admis recursul formulat de Banca D.F. S.A. a modificat hotărârea și în fond a dispus investirea cu formulă executorie a convenției din 26 octombrie 1998. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin convenție s-a garantat executarea contractului de asociere în participațiune din 1996. Prin recursul în anulare declarat în conformitate cu prevederile art.27 lit.f din Legea 92/1992 și ale art.330 pct.2 din C. proc. civ. împotriva deciziei civile 756/R din 20 mai 2002 a Tribunalului Cluj Napoca se susține că decizia de mai sus este nelegală, deoarece a fost dată cu încălcarea esențială a legii, întrucât pentru a se dispune investirea cu formulă executorie a convenției, trebuia să existe un contract de credit bancar, ori contractul de asociere în participațiune nu reprezintă un astfel de act în sensul dispozițiilor art.376 al.2 C. proc.

civ. și art.56 al.1 și 2 din Legea 58/1998. Examinând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate se constată că recursul în anulare declarat este nefondat, convenția de asociere în participațiune, așa cum se subliniază chiar prin recursul în anulare conține obligații reciproce fiind un contract sinalagmatic. Interpretarea convențiilor se face potrivit art.977 C. civ. după intenția comună a părților contractante. În cauză voința reală a acestora a fost de a încheia un contract de credit indiferent de numele pe care acestea au înțeles să-l dea convenției. În consecință contractul de asociere în participațiune nr.9/1996 perfectat cu creditoarea S.C. „R.” S.R.L. este un contract comercial, părțile fiind societăți comerciale, iar conținutul se întemeiază pe dispozițiile codului comercial.

Prin convenția încheiată la 26 octombrie 1998 între B.V. în calitate de acționar majoritar al S.C. „R.” S.A. și bancă se prevede că pentru stingerea datoriei S.C. „R.” S.A. rezultate din contractul de asociere, vor fi folosite toate disponibilitățile bănești deținute de B.V.. Deci prin convenție s-a garantat executarea contractului de asociere în participațiune și potrivit art.56 alin.2 din Legea 58/1998 contractele de credit bancar, precum și garanțiile reale și personale constituite în scopul garantării creditului bancar constituie titluri executorii, situație pe care legal instanța a avut-o în vedere când a dispus investirea cu formulă executorie a convenției. Astfel fiind recursul în anulare a fost respins ca nefondat, decizia pronunțată fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Procurorul General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei nr.756/R din 20 mai 2002 a Tribunalului Cluj. Dispune restituirea cauțiunii în sumă de 10.000.000 lei achitată de B.V., recipisa CEC nr.59005-053048 din 5 noiembrie 2003. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2004.