ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2070/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta A.V.A.S.

BUCUREȘTI a chemat-o în judecată pe pârâta SC P. SRL SIBIU solicitând

autorizarea sa de a-și realiza gajul constituit de pârâtă în favoarea sa,

asupra acțiunilor numerotate de la 13 la 494, reprezentând 97,5 % din capitalul

social al SC D. SA SIBIU, iar în subsidiar realizarea gajului constituit de

pârâtă în favoarea reclamantei în sensul atribuirii proprietății bunului gajat.

Prin sentința civilă nr. 1241/

C din 10 octombrie 2005, Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca nefondată,

reținând că în cauză au fost aduse dovezi că pârâta a achiziționat materialele

necesare și a efectuat lucrările de investiții la care s-a obligat.

Prin decizia civilă nr. 4/ A

din 9 ianuarie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de

contencios administrativ, a admis apelul declarat de reclamantă și, în

consecință, a schimbat sentința atacată, în sensul că a admis cererea formulată

de reclamantă și a autorizat-o pe aceasta la realizarea gajului constituit de

pârâtă în favoarea sa, asupra acțiunilor cumpărate și numerotate de la 13-494,

reprezentând 97,57 % din capitalul social al SC D. SA SIBIU și a atribuit în

proprietatea reclamantei bunul gajat.

În motivarea acestei

soluții, instanța de apel a reținut că actele depuse de pârâtă la dosarul

instanței de fond reprezintă copii după un număr de 11 facturi fiscale în care

cumpărător este SC P. SRL și 5 chitanțe de plata a unor sume în anul 1999, de

către aceeași SC P. SRL, însă nu rezultă din aceste documente că investițiile

au fost efectuate la SC D. SA SIBIU, iar pentru obligațiile de investiții

aferente anilor 2000 (25.000.000 lei) și 2001 (30.000.000 lei) nu au fost

depuse nici un fel de acte doveditoare.

Totodată, a mai reținut că

pârâta nu a făcut dovada că și-a îndeplinit obligația de majorare a capitalului

social al SC D. SA SIBIU cu valoarea investițiilor asumate.

Împotriva deciziei curții de

apel a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

La 13 februarie 2007,

recurenta a depus o completare a motivelor de recurs, solicitând, în temeiul

dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., admiterea recursului,

modificarea în tot a deciziei curții de apel și menținerea sentinței

tribunalului, ca legală și temeinică, iar pe fond, respingerea acțiunii

reclamantei.

Recurenta susține, astfel,

în esență că, deși instanța de apel în considerentele deciziei recurate a menționat

că au fost depuse facturi și chitanțe ce se referă la plata unor îmbunătățiri

pe care pârâta le-a efectuat, în mod contradictoriu a reținut că ea nu a făcut

dovada acestor plăți. Or, în realitate probele administrate atestă că

recurenta-pârâtă și-a executat obligațiile contractuale asumate cu privire la

investiții,- acestea depășind chiar valoarea asumată prin contract, astfel

încât, această situație nu-l îndreptățește pe creditorul gajist să execute

garanția.

Cu privire la majorarea

capitalului social prevăzută în contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni,

despre care instanța de apel a reținut că nu s-a efectuat, recurenta arată că

hotărârea atacată nu conține nicio referire la faptul că SC D. SA este în

procedura lichidării judiciare încă din anul 2001.

Toate aceste aspecte,

susține recurenta, au fost dovedite cu înscrisurile prezentate instanței de

fond și intimatei, însă instanța de apel le-a ignorat, pronunțând în acest mod

o hotărâre nelegală și netemeinică.

Recursul nu este fondat.

Potrivit clauzei înscrise la

art. 8 octombrie 1 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, cumpărătorul

s-a obligat să efectueze în societate din surse proprii sau atrase, pe o

perioadă de trei ani, începând cu data de 15 iunie 1999 până la data de 31

decembrie 2001, o investiție în valoare totală de 65.000.000 lei conform anexei

nr. 3, valoarea obiectivelor de investiții, conform acestei anexe, cumulate

anual fiind: în anul 1999 de 10.000.000 lei, în 2000 de 25.000.000 lei și în

2001 de 30.000.000 lei.

Din examinarea actelor

dosarului, rezultă că deși recurenta-pârâtă susține că și-a îndeplinit obligațiile

contractuale investiționale, ea nu a reușit să probeze aceste susțineri,

deoarece din facturile și chitanțele aflate la dosarul cauzei nu rezultă dacă

investițiile pe anul 1999 au fost efectuate la SC D. SA Sibiu, iar cât privește

anii investiționali 2000 și respectiv 2001 nu au fost comunicate înscrisuri

doveditoare, nici intimatei și nici la dosar, care să ateste îndeplinirea

obligațiilor.

Tot conform prevederilor

contractuale, la art. 8 octombrie 2 s-a stipulat că investiția se consideră realizată

integral la data înregistrării la Oficiul Registrului Comerțului a majorării

capitalului social al societății, cu aportul subscris și integral vărsat de

cumpărător, or, recurenta pârâtă nu a transmis documentele care să ateste

majorarea capitalului social al SC D. SA Sibiu, cu valoarea obiectivelor de

investiții asumate, astfel încât orice alte susțineri sunt lipsite de relevanță

juridică, nefiind de natură să justifice pertinent și legal neîndeplinirea

obligației contractuale asumate.

În consecință, se reține că

recurenta-pârâtă nu a formulat niciun motiv de recurs întemeiat, care în

condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., să conducă la

desființarea deciziei curții de apel, astfel încât aceasta va fi menținută ca fiind

legală și se va respinge recursul declarat în cauză de pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC P. SRL SIBIU împotriva deciziei nr. 4/ A din 9 ianuarie 2006 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 mai 2007.