ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 126/2004

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 5 decembrie 2001, Judecătoria Călărași a autorizat începerea executării silite solicitată de creditoarea BANKCOOP S.A. – Bancă în faliment Agenția Călărași pentru vânzarea la licitație publică a imobilului proprietatea debitoarei S.C. “E.S.” S.R.L., compus din 580 m.p. teren și o construcție cu destinația de spațiu comercial, din beton acoperită cu plăci de azbociment. Tribunalul Călărași, prin decizia nr.81/A din 19 martie 2002, a respins apelul declarat de debitoare cu motivarea că, potrivit art.372 și 376 C. proc. civ., au caracter de titlu executoriu; hotărârile judecătorești, înscrisurile autentificate și alte înscrisuri prevăzute de lege care se investesc cu formulă executorie iar printre acestea se află și contractul de credit bancar în baza art.56 alin.(2) din Legea nr.58/1998 – legea bancară.

Recursul declarat de debitoare împotriva menționatei decizii a fost admis de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială care prin decizia nr.940 din 26 iunie 2002 a modificat-o în sensul admiterii apelului, schimbării în tot a încheierii de autorizare a începerii executării silite, pe fond respingând cererea formulată de creditoare cu motivarea că executarea silită imobiliară se poate face numai după investirea cu formulă executorie a contractului de ipotecă, iar nu în baza contractului de credit. În contra ultimei decizii, Procurorul General a declarat recurs în anulare în conformitate cu prevederile art.27 lit.f) din Legea nr.92/1992 și ale art.330 pct.(2) C. proc. civ., solicitând casarea acesteia și respingerea recursului declarat de debitoare pentru încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond, ea fiind totodată și vădit netemeinică.

Astfel: - executarea silită pentru realizarea creanțelor ce decurg din contracte de credit bancare este guvernată de normele legale în vigoare la momentul efectuării ei, independent de legea sub imperiul căreia s-a născut raportul de drept pe care se fundamentează; - deși contractul de credit a fost încheiat la data de 1 iulie 1997, sub imperiul Legii nr.33/1994, în speță sunt aplicabile dispozițiile art.56 alin.(2) și (3) din Legea nr.58/1998 și deci el poate fi investit cu formulă executorie chiar dacă nu s-a încheiat în formă autentică și în baza lui se poate încuviința începerea executării silite. Intimata debitoare S.C. “E.S.” S.R.L. a depus întâmpinare la dosar, solicitând respingerea recursului în anulare și menținerea deciziei atacate.

Pentru motivele care urmează recursul în anulare este fondat. Potrivit art.376 alin.(1) C. proc. civ. „se investesc cu formulă executorie hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, înscrisurile autentificate precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege”. Contractul de credit în speță, încheiat la data de 1 iulie 1997, se încadrează în teza finală a textului citat, el fiind un înscris pe care legea, și anume legea bancară în vigoare, îl consideră titlu executor. Astfel, potrivit art.56 alin.(2) din Legea bancară nr.58/1998, republicată, contractele de credit precum și garanțiile reale și personale constituite în scopul garantării rambursării creditului bancar și dobânzile aferente, constituie titluri executorii.

Instanța de recurs, în mod greșit, nu a făcut o aplicare a legii menționate în timp, ignorând principiul aplicării imediate a legii noi și aceasta deoarece nu s-a observat că ceea ce se discută nu este raportul de drept fundamental ci o cerere de autorizarea a începerii executării silite în raport de care data încheierii contractului de credit este fără relevanță. Aprecierea instanței de recurs că, executarea silită imobiliară se poate efectua numai în baza contractului de ipotecă investit cu formulă executorie este, în contextul dat, greșită, deoarece potrivit normei citate constituie titluri executorii atât contractele de credit cât și garanțiile reale și personale constituite, opțiunea invocării lor aparținând creditorului.

Așa fiind cum încălcarea esențială a legii de către instanța de recurs a determinat o soluționare greșită a cererii pe fond, Înalta Curte va admite recursul în anulare, va anula decizia atacată și va respinge recursul declarat de debitoare ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul în anulare declarat de PROCURORUL GENERAL AL PARCHETULUI de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE și JUSTIȚIE împotriva deciziei nr.940 din 26 iunie 2002 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o modifică și pe fond, respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. “E.S.” S.R.L. împotriva deciziei nr.81/A din 19 martie 2002 a Tribunalului Călărași. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 20 ianuarie 2004.