ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 126/2004

Asupra

recursului în anulare de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea

din 5 decembrie 2001, Judecătoria Călărași a autorizat începerea executării

silite solicitată de creditoarea BANKCOOP S.A. – Bancă în faliment Agenția

Călărași pentru vânzarea la licitație publică a imobilului proprietatea

debitoarei S.C. “E.S.” S.R.L., compus din 580 m.p. teren și o construcție cu

destinația de spațiu comercial, din beton acoperită cu plăci de azbociment.

Tribunalul

Călărași, prin decizia nr.81/A din 19 martie 2002, a respins apelul declarat de

debitoare cu motivarea că, potrivit art.372 și 376 C. proc. civ., au caracter

de titlu executoriu; hotărârile judecătorești,  înscrisurile autentificate și

alte înscrisuri prevăzute de lege care se investesc cu formulă executorie iar

printre acestea se află și contractul de credit bancar în baza art.56 alin.(2)

din Legea nr.58/1998 – legea bancară.

Recursul

declarat de debitoare împotriva menționatei decizii a fost admis de Curtea de

Apel București, secția a V-a comercială care prin decizia nr.940 din 26 iunie

2002 a modificat-o în sensul admiterii apelului, schimbării în tot a încheierii

de autorizare a începerii executării silite, pe fond respingând cererea

formulată de creditoare cu motivarea că executarea silită imobiliară se poate

face numai după investirea cu formulă executorie a contractului de ipotecă, iar

nu în baza contractului de credit.

În

contra ultimei decizii, Procurorul General a declarat recurs în anulare în

conformitate cu prevederile art.27 lit.f) din Legea nr.92/1992 și ale art.330

pct.(2) C. proc. civ., solicitând casarea acesteia și respingerea recursului

declarat de debitoare pentru încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat

o soluționare greșită a cauzei pe fond, ea fiind totodată și vădit netemeinică.

Astfel:

-

executarea silită pentru realizarea creanțelor ce decurg din contracte de

credit bancare este guvernată de normele legale în vigoare la momentul

efectuării ei,  independent de legea sub imperiul căreia s-a născut raportul de

drept pe care se fundamentează;

- deși

contractul de credit a fost încheiat la data de 1 iulie 1997, sub imperiul

Legii nr.33/1994, în speță sunt aplicabile dispozițiile art.56 alin.(2) și (3)

din Legea nr.58/1998 și deci el poate fi investit cu formulă executorie chiar

dacă nu s-a încheiat în formă autentică și în baza lui se poate încuviința

începerea executării silite.

Intimata

debitoare S.C. “E.S.” S.R.L. a depus întâmpinare la dosar, solicitând

respingerea recursului în anulare și menținerea deciziei atacate.

Pentru

motivele care urmează recursul în anulare este fondat.

Potrivit

art.376 alin.(1) C. proc. civ. „se investesc cu formulă executorie hotărârile

care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, înscrisurile autentificate

precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să devină

executorii, în cazurile anume prevăzute de  lege”.

Contractul

de credit în speță, încheiat la data de 1 iulie 1997, se încadrează în teza

finală a textului citat, el fiind un înscris pe care legea, și  anume legea

bancară în vigoare, îl consideră titlu executor.

Astfel, potrivit art.56 alin.(2) din Legea

bancară nr.58/1998, republicată, contractele de credit precum și  garanțiile

reale și personale constituite în scopul garantării rambursării creditului

bancar și dobânzile aferente, constituie titluri executorii.

Instanța

de recurs, în mod greșit, nu a făcut o aplicare a legii menționate în timp,

ignorând principiul aplicării imediate a legii noi și aceasta deoarece nu s-a

observat că ceea ce se discută nu este raportul de  drept fundamental ci o

cerere de autorizarea a începerii executării silite în raport de care data

încheierii contractului de credit este fără relevanță.

Aprecierea

instanței de recurs că, executarea silită imobiliară se poate efectua numai în

baza contractului de ipotecă investit cu formulă executorie este, în contextul

dat, greșită, deoarece potrivit normei citate constituie titluri executorii

atât contractele de credit cât și garanțiile reale și personale constituite,

opțiunea invocării lor aparținând creditorului.

Așa

fiind cum încălcarea esențială a legii de către instanța de recurs a determinat

o soluționare greșită a cererii pe fond, Înalta Curte va admite recursul în

anulare, va anula decizia atacată și va respinge recursul declarat de debitoare

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul în anulare declarat de

PROCURORUL GENERAL AL PARCHETULUI de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE și

JUSTIȚIE împotriva deciziei nr.940 din 26 iunie 2002 a Curții de Apel

București, secția a V-a comercială, pe care o modifică și pe fond, respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. “E.S.” S.R.L.  împotriva deciziei

nr.81/A din 19 martie 2002 a Tribunalului  Călărași.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi  20 ianuarie 2004.