ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1190/2003

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 313 din 4

iunie 2002 a Tribunalului Dolj a fost condamnat inculpatul G.G. la pedeapsa de

2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20

raportat la art. 174 și art. 175 lit. e) și i) C. pen., cu aplicarea art. 74 și

art. 76 din același cod.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsă durata arestului preventiv executat de la 13 august la 19

septembrie 2001.

Potrivit art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a confiscat de la inculpat o armă de vânătoare, marca Sarsilmaz și muniția

atestată în procesul verbal întocmit de I.P.J. Dolj.

Sub aspectul laturii civile,

inculpatul a fost obligat să plătească suma de 11.373.291 lei despăgubiri către

partea civilă Spitalul Clinic nr. 1 Craiova, cu dovada legală aferentă și s-a

constatat recuperat prejudiciul cauzat părții civile S.N.S.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

În noaptea de 12 august 2001, partea

vătămată S.N.S., împreună cu martorii R.I., R.I., E.A., a consumat băuturi

alcoolice în barul K. din Craiova, în apropierea blocului unde locuiește

inculpatul.

La un moment dat, partea vătămată a

ieșit pe trotuarul din fața blocului, în direcția sa, fiind aruncată o bucată

de sticlă, dinspre blocul aflat în vecinătate, fără însă să fie lovită.

Imediat din bar au ieșit mai multe

persoane alertate de zgomotul produs, toate îndreptându-și atenția spre ultimul

etaj al blocului aflat peste drum de bar, de unde inculpatul adresa injurii,

insulte și amenințări, motivate de faptul că era deranjat de zgomotele din

local.

În acest context, între inculpat pe

de o parte, și martori și partea vătămată pe de altă parte s-a declanșat un

conflict, proferându-se reciproc expresii triviale, iar partea vătămată a luat

o piatră și a aruncat-o spre apartamentul inculpatului, spărgând geamul de la

bucătărie.

Întrucât inculpatul dispăruse de pe

terasă, grupul părții vătămate a încercat să plece, însă după ce au fost

parcurși câțiva metri s-a auzit o bubuitură puternică, partea vătămată strigând

„m-a lovit”, apărând pete de sânge.

Asupra victimei inculpatul a tras cu

o armă de vânătoare marca Sarsilmaz calibru 9 mm, armă cu alice,

producându-i-se leziuni specifice împușcării cu această muniție, leziuni care

au necesitat 45 – 50 zile îngrijiri medicale, viața victimei fiind pusă în

pericol.

Situația de fapt expusă a fost

stabilită pe baza plângerii părții vătămate, proceselor verbale încheiate de

organele de urmărire penală, planșelor foto executate în cauză, schiței locului

faptei, rapoartelor medico–legale, depozițiilor martorilor R.I., R.I., M.B. și

F.M., probe coroborate cu declarațiile inculpatului care a recunoscut

infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

penală nr. 481 din 1 noiembrie 2002, a respins apelul formulat de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Dolj, apel ce a vizat netemeinicia sentinței atacate.

Împotriva acestor hotărâri Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Craiova a declarat recurs în temeiul art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând majorarea pedepsei aplicate inculpatului.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale a acestui Cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea generală, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana făptuitorului, de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Din formularea dată de textul de

lege mai sus arătat acestor criterii, rezultă că sunt obligatorii și trebuie

avute în vedere în totalitate, de fiecare dată, la stabilirea și aplicarea

pedepsei.

Or, prin recursul declarat de

procuror se analizează exclusiv pericolul social al faptei comise (pericolul

social într-adevăr ridicat) procedeu ce contravine textului de lege mai sus

menționat.

Din actele aflate la dosar, rezultă

că inculpatul, în vârstă de 67 ani, fără antecedente penale, absolvent al

școlii de ofițeri, suferă de o boală gravă, scleroză în plăci, boală contactată

în timpul serviciului și din cauza îndeplinirii obligațiilor militare, fiind ulterior

internat și la secția de neuropsihiatrie cu diagnosticul de tulburare depresiv

anxioasă.

În raport de starea de sănătate a

inculpatului, conjugată cu împrejurările în care s-a derulat conflictul, cu

conduita părții vătămate și a celor ce l-au însoțit, coroborată cu poziția

sinceră a inculpatului în toate fazele procesuale, Curtea constată că, în

cauză, au fost bine reținute circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit.

a) și b) C. pen.

Toate aceste elemente de

circumstanțiere ale faptei și făptuitorului au fost avute în vedere de prima

instanță și verificate de instanța de apel, iar pedeapsa aplicată este bine

dozată, motiv pentru care recursul declarat nu este fondat și va fi respins în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova

împotriva deciziei penale nr. 481 din 1 noiembrie 2002 a Curții de Apel

Craiova, privind pe inculpatul G.G.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

martie 2003.