ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3823/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3823/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față:
Din actele dosarului, constată
următoarele:
Tribunalul Prahova, prin sentința
penală nr. 334 din 7 decembrie 1999, în condamnă pe inculpatul D.V. la 10 ani
de închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi, pentru cinci infracțiuni de
furt calificat, printre care și a unui autoturism, fapte prevăzute de art. 208
și art. 209 alin. (1) și alin. ultim C. pen.
Curtea Supremă de Justiție, secția
penală, prin decizia nr. 45/2001, a redus pedeapsa la 9 ani de închisoare,
având în vedere că, prin O.U.G. nr. 207/2000, a fost modificat art. 146 C.
pen., privind „consecințele deosebit de grave”.
Condamnatul a contestat executarea,
cerând o nouă reducere a pedepsei.
Tribunalul București, secția II–a
penală, prin sentința nr. 60 din 21 ianuarie 2003, respinge contestația, ca
nefondată.
Condamnatul declară apel.
Curtea de Apel București, secția
II–a penală, prin decizia nr. 112/ A din 26 februarie 2003, respinge, ca
nefondat, apelul.
Condamnatul declară recurs,
reiterând contestația.
Recursul nu este întemeiat.
Potrivit art. 461 C.
proc. pen., contestația contra executării hotărârii penale se poate face, printre
altele, când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută
sau se invocă vreo cauză de micșorare a pedepsei.
Or, din decizia, sus–menționată, a
instanței supreme, rezultă că recurentul a beneficiat de prevederile legii mai
favorabile, pedeapsa fiindu-i redusă corespunzător.
Această reducere a pedepsei a avut
loc, conform art. 13 C. pen., după grațierea Legii nr. 456/2001, încât
contestatorul nu poate beneficia de o nouă reducere a pedepsei, conform art. 13
din același cod.
Din oficiu, nu se constată motive de
casare, care să fie luate în considerare, încât în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins, ca nefondat, conform
dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de condamnatul D.V.S. împotriva deciziei penale nr. 112/ A din 26
februarie 2003 a Curții de Apel București, secția a II–a penală.
Obligă pe recurentul condamnat la
plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de
150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va
avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi
17 septembrie 2003.