ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6059/2003

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 664 din 10 iulie 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a fost respinsă contestația la executare formulată de condamnatul P.G., ca nefondată. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: P.G. a fost condamnat la pedeapsa de 11 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (inițial a fost condamnat la 12 ani închisoare, însă Curtea Supremă de Justiție, prin decizia penală nr. 140 din 9 decembrie 2002 a admis recursul în anulare și a redus pedeapsa la 11 ani închisoare). S-a mai reținut că motivul invocat în cererea introductivă (reducerea pedepsei) nu se încadrează în dispozițiile art. 461 C. proc.

pen. Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 528/ A din 15 septembrie 2003, a respins apelul formulat de condamnat. Împotriva acestei decizii condamnatul a declarat recurs prin care a reiterat motivele invocate în cererea de apel, învederând că pedeapsa aplicată, de 12 ani închisoare, este prea aspră și se impune reducerea ei. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 461 C. proc. pen., cazurile de contestație în anulare sunt limitativ prevăzute, printre ele nefigurând și motivul invocat de condamnat, motiv care a constituit obiect al căilor ordinare de atac și a unui recurs în anulare, și în urma cărora pedeapsa a fost redusă. Contestația la executare prin care condamnatul solicită reindividualizarea pedepsei nu se încadrează în dispozițiile art. 461 lit. d) C. proc.

pen., întrucât nu este vorba de un incident ivit în cursul executării, iar, pe de altă parte, prin admiterea cererii s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat al unei hotărâri definitive, pe altă cale decât cele stabilite de lege. În raport de considerentele arătate, recursul declarat este nefondat și va fi respins, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.G., împotriva deciziei penale nr. 528/ A din 15 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul condamnat să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 19 decembrie 2003.