CtEDO 09.03.2006 Auto

KAZIMOV v. RUSSIA

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
09.03.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KAZIMOV v. RUSSIA (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 17645/04, de către Nicat KAZIMOV împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 9 martie 2006 în calitate de Cameră compusă din: C.L. Rozakis Președintele Lorenzen Doamna Vajić dna Botoucharova Kovler dna Steiner Hajiyev, judecători și dl S. Quesada, având în vedere cererea depusă la 25 martie 2004, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul respondent, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Nicat Mirṣsgęr oğlu Kazımov, este un național azerian născut în 1978 în Lankaran (Azerbaidjan). Guvernul contestat este reprezentat de dl P. Laptev, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În anul 2000 au fost inițiate proceduri penale împotriva reclamantului cu suspiciunile de dezertare a armatei azerbaiene. Pe măsură ce reclamantul a fost anulat, numele său a fost pus pe lista persoanelor căutate. La 15 septembrie 2003, poliția rusă a arestat reclamantul din St. Petersburg în vederea extradiției. La 15 decembrie 2003, biroul Procurorului General a hotărât să extradeze reclamantul în Azerbaidjan. Reclamantul a apelat împotriva deciziei de extrădare în fața unei instanțe. La 15 martie 2004, Curtea San Petersburg a susținut decizia din 15 decembrie 2003. La 12 iunie 2004, reclamantul a fost extradat în Azerbaidjan. La 13 iulie 2004, Curtea Militară Sumqayit din Azerbaidjan a condamnat reclamantul de dezertare din armata azerbaiană și i-a conferit o condamnare suspendată de un an de închisoare. Se pare că reclamantul a fost eliberat imediat. Locul său de la acea dată este necunoscut. În conformitate cu articolele 3, 5 și 6 din Convenție, reclamantul s-a plâns în legătură cu condițiile de detenție, circumstanțele în care a fost arestat și nedreptățile procedurii judiciare. DREPTUL La 25 martie 2004, reclamantul și-a depus cererea. De la această dată, Curtea nu a primit nicio corespondență de la el. La 27 aprilie 2005, cererea a fost comunicată guvernului contestat. La 25 august 2005, observațiile guvernului cu privire la admisibilitatea și meritul cererii au fost primite și reclamantul a fost invitat să își prezinte observațiile scrise în răspuns până la 2 noiembrie 2005. Scrisoarea a fost trimisă la adresa reclamantului din St. Petersburg. La 26 septembrie 2005, versiunea engleză a observațiilor guvernului a fost transmisă reclamantului. Termenul de depunere a observațiilor reclamantului nu a fost afectat. La 27 septembrie 2005, a fost trimisă o copie suplimentară a observațiilor guvernamentale la adresa presupusă a reclamantului în Azerbaidjan. Având în vedere că observațiile reclamantului cu privire la admisibilitatea și meritul nu au fost primite de termenul indicat, la 23 noiembrie 2005, reclamantul a fost informat prin corespondență înregistrată că neaprobarea observațiilor sale ar putea duce la eliminarea cererii sale din lista cazurilor. Până în prezent, reclamantul nu a răspuns. 37 din Convenția care, în partea relevantă, citește după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să ia o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și urmeze cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile sale, necesită acest lucru.” Reclamantul a fost recomandat să prezinte observații scrise cu privire la admisibilitatea și meritele cauzei. El a fost reamintit ulterior. De fapt, nu a contactat Curtea începând cu 25 martie 2004. Adresa sa actuală, după extrădarea la 13 iulie 2004, nu este cunoscută. Curtea declară că reclamantul nu intenționează să-și continue cererea. În plus, consideră că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu trebuie să continue examinarea cazului. În aceste circumstanțe, consideră că art. 29 § 3 din Convenție nu se mai aplică cazului și că aceaceasta ar trebui eliminată din listă în conformitate cu art. 37 § 1 lit. (a) din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să întrerupă aplicarea art. 29 § 3 din Convenție și să scoată aplicarea din lista de cazuri. Santiago Quesada Președintele adjunct al grefierului Christos Rozakis

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă