ZUYEV v. RUSSIA

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 15467/04, de către Dmitriy ZUYEV împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Primă secțiune), care a stat la 28 iunie 2007 în calitate de Cameră compusă din: C.L. Rozakis, Președintele L. Loucaides, dna N. Vajić, A. Kovler, D. Spielmann, S.E. Jebens, G. Malinverni, judecători și dl. S. Nielsen, secretarul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 29 martie 2004, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul respondent, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, Dmitriy Vasilyevich Zuyev, este un național rus care s-a născut în 1975. El este reținut în satul Sosnovka din Republica Mordoviya. Guvernul contestat a fost reprezentat de dl P. Laptev, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 18 iunie 2001, reclamantul a fost arestat și acuzat de mai multe conturi de crimă, jaf, distrugere a proprietăților și deținerea ilegală a armelor. La 20 iunie 2003, Curtea San Petersburg a stat într-o formație compusă de judecător profesionist și doi judecători laici, a condamnat reclamantul ca fiind acuzat și condamnat la închisoare pe viață. La 26 februarie 2004, Curtea Supremă a Federației Ruse a anulat o parte din condamnarea, dar a susținut restul hotărârii. 2. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 din Convenție cu privire la ilegalitatea detenției sale din 18 iunie 2001 până la 14 august 2002. 3. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că judecătorii în formare nu au fost aleși de loterie în încălcarea legislației interne. 4. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 2 din Convenție că mai multe articole, descriind-l ca fiind un criminal, au fost publicate în presă. 5. În temeiul articolului 8 reclamantul s-a plâns că corespondența sa a fost deschisă de către administrația instalației de detenție. HOTĂRÂREA La 11 octombrie 2005, cererea a fost comunicată guvernului contestat. La 1 decembrie 2005, Curtea a solicitat reclamantului să găsească un reprezentant până la 20 ianuarie 2006. Reclamantul nu a răspuns. La 6 februarie 2006, observațiile Guvernului privind admisibilitatea și meritul cererii au fost primite și reclamantul a fost invitat să își prezinte observațiile scrise în răspuns până la 12 aprilie 2006. La 10 martie 2006, versiunea engleză a observațiilor guvernului a fost transmisă reclamantului. Termenul de depunere a observațiilor reclamantului nu a fost afectat. Având în vedere că observațiile reclamantului cu privire la admisibilitatea și meritul nu au fost primite de termenul indicat, la 4 mai 2006, reclamantul a fost informat prin corespondență înregistrată că neaprobarea observațiilor sale ar putea duce la grevarea cererii. La 19 decembrie 2006, reclamantul a fost reamintit de consecințele neaprovizionării acestei observații. Până în prezent, reclamantul nu și-a prezentat observațiile. Curtea reamintește art. 37 din Convenție care, în partea relevantă, citește după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să pună în aplicare o cerere din lista cazurilor în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să își continue cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în protocolele acestuia...” Reclamantul a fost informat că trebuie să prezinte observații scrise cu privire la admisibilitatea și fondurile cauzei. El a fost ulterior amintit cu privire la aceasta. El a fost, de asemenea, informat cu privire la consecințele neaprovizionării acestei observații. Reclamantul nu a răspuns până în prezent. Curtea infirmă că reclamantul nu intenționează să își persevereze cererea. În plus, consideră că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolele sale, nu o impune să continue examinarea cazului. În aceste circumstanțe, Curtea consideră că art. 29 § 3 din Convenția nu se mai aplică cazului și că aceaceasta ar trebui eliminată din listă în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să elimine aplicarea din lista cazurilor sale.

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 15467/04

by Dmitriy ZUYEV

against Russia

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 28 June 2007 as a Chamber composed of:

Mr

C.L. Rozakis,

President,

Mr

L. Loucaides,

Mrs

N. Vajić,

Mr

A. Kovler,

Mr

D. Spielmann,

Mr

S.E. Jebens,

Mr

G. Malinverni,

judges,

and Mr

S. Nielsen,

Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 29 March 2004,

Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Dmitriy Vasilyevich Zuyev, is a Russian national who was born in 1975. He is detained in the village of Sosnovka in the Mordoviya Republic. The respondent Government were represented by Mr

P. Laptev, Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 18 June 2001 the applicant was arrested and charged with several counts of murder, robbery, destruction of property and unlawful possession of arms.

On 20 June 2003 the St. Petersburg City Court, sitting in a formation composed of a professional judge and two lay judges, convicted the applicant as charged and sentenced him to life imprisonment.

On 26 February 2004 the Supreme Court of the Russian Federation quashed a part of the conviction but upheld the remainder of the judgment.

COMPLAINTS

THE LAW

On 11 October 2005 the application was communicated to the respondent Government.

On 1 December 2005 the Court asked the applicant to find a representative by 20 January 2006. The applicant did not reply.

On 6 February 2006 the Government’s observations on the admissibility and merits of the application were received and the applicant was invited to submit his written observations in reply by 12 April 2006.

On 10 March 2006 the English version of the Government’s observations was forwarded to the applicant. The time-limit for the submission of the applicant’s observations remained unaffected.

As the applicant’s observations on the admissibility and merits had not been received by the indicated time-limit, on 4 May 2006 the applicant was advised by registered mail that the failure to submit his observations might result in the strike-out of the application. The applicant did not reply.

On 19 December 2006 the applicant was reminded about the consequences of his failure to submit the observations.

To date the applicant has not submitted his observations.

The Court recalls Article

37 of the Convention which, in the relevant part, reads as follows:

“1.

The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that

(a)

the applicant does not intend to pursue his application;

...

However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires...”

The applicant was advised that he was to submit written observations on the admissibility and merits of the case. He was subsequently reminded thereof. He was also informed about the consequence of his failure to submit the observations. The applicant has not replied to date. The Court infers therefrom that the applicant does not intend to pursue his application. Furthermore, it considers that respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols does not require it to continue the examination of the case.

In these circumstances the Court considers that Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list in accordance with Article 37 § 1 (a) of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention and to strike the application out of its list of cases.

Søren

Nielsen

Christos

Rozakis

Registrar

President