ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1706/2003

Asupra conflictului negativ de competență de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la 10 iulie 2002, condamnatul O.M. aflat în executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, s-a adresat Judecătoriei Brăila, solicitând întreruperea executării pedepsei pe o durată de 3 luni conform art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru rezolvarea unor probleme de familie. Instanța sesizată, prin sentința penală nr. 1788 din 21 august 2002 și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Pitești cu motivarea că petiționarul condamnat se afla în executarea pedepsei la Penitenciarul Colibași și că nu au fost indicate nici instanța de executare nici hotărârea de condamnare.

La rândul său Judecătoria Pitești prin sentința penală nr. 139 din 21 ianuarie 2003 și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Brăila care a sesizat Curtea Supremă de Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență intervenit între cele două instanțe. În conformitate cu dispozițiile art. 456 C. proc. pen., instanța competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei este instanța de executare sau instanța corespunzătoare în grad în a cărei rază teritorială se află locul de deținere. Din examinarea actelor dosarului se constată că cele două judecătorii s-au considerat necompetente să judece cererea de întrerupere a executării pedepsei, fără să se preocupe de a stabili, în baza unor minime verificări dacă sunt instanțe corespunzătoare în grad celei de executare.

Din datele transmise de Penitenciarul Brăila, Biroul de evidență a rezultat că petiționarul O.M. a fost condamnat prin sentința penală nr. 198 din 22 iunie 2000 a Tribunalului Brăila la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și e) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și că la data condamnării s-a aflat în acea unitate penitenciară. Cum tribunalul arătat era instanța de executare în sensul dispozițiilor evocate Judecătoria Brăila era obligată să-și verifice competența materială și să-și decline competența în favoarea acestuia, lucru pe care nu l-a făcut declanșând conflictul de competență cu motivarea că nu ar fi fost indicate sentința de condamnare și nici instanța care a pronunțat această sentință și că petiționarul se afla într-un loc de detenție din raza Judecătoriei Pitești.

În vederea soluționării cererii condamnatului cu respectarea cerințelor legale arătate, Curtea, conform art. 43 alin. 8 C. proc. pen., ca instanță superioară comună, va trimite cauza spre competență soluționare la Tribunalul Brăila, care este în măsură să ia în discuție chestiunea competenței în raport de locul de deținere la data introducerii cererii condamnatului. Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește că, în cauza privind pe condamnatul O.M. competent să judece este Tribunalul Brăila. Onorariul de avocat în sumă de 150.000 lei pentru apărarea din oficiu a condamnatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2003.