ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1706/2003

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea formulată la 10 iulie

2002, condamnatul O.M. aflat în executarea pedepsei de 5 ani închisoare

aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, s-a adresat Judecătoriei

Brăila, solicitând întreruperea executării pedepsei pe o durată de 3 luni

conform art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru rezolvarea unor

probleme de familie.

Instanța sesizată, prin sentința

penală nr. 1788 din 21 august 2002 și-a declinat competența în favoarea

Judecătoriei Pitești cu motivarea că petiționarul condamnat se afla în

executarea pedepsei la Penitenciarul Colibași și că nu au fost indicate nici

instanța de executare nici hotărârea de condamnare.

La rândul său Judecătoria Pitești

prin sentința penală nr. 139 din 21 ianuarie 2003 și-a declinat competența în

favoarea Judecătoriei Brăila care a sesizat Curtea Supremă de Justiție în

vederea soluționării conflictului negativ de competență intervenit între cele

două instanțe.

În conformitate cu dispozițiile art.

456 C. proc. pen., instanța competentă să dispună asupra întreruperii

executării pedepsei este instanța de executare sau instanța corespunzătoare în

grad în a cărei rază teritorială se află locul de deținere.

Din examinarea actelor dosarului se

constată că cele două judecătorii s-au considerat necompetente să judece cererea

de întrerupere a executării pedepsei, fără să se preocupe de a stabili, în baza

unor minime verificări dacă sunt instanțe corespunzătoare în grad celei de

executare.

Din datele transmise de

Penitenciarul Brăila, Biroul de evidență a rezultat că petiționarul O.M. a fost

condamnat prin sentința penală nr. 198 din 22 iunie 2000 a Tribunalului Brăila

la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și e) cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen. și că la data condamnării s-a aflat în acea unitate penitenciară.

Cum tribunalul arătat era instanța

de executare în sensul dispozițiilor evocate Judecătoria Brăila era obligată

să-și verifice competența materială și să-și decline competența în favoarea acestuia,

lucru pe care nu l-a făcut declanșând conflictul de competență cu motivarea că

nu ar fi fost indicate sentința de condamnare și nici instanța care a pronunțat

această sentință și că petiționarul se afla într-un loc de detenție din raza

Judecătoriei Pitești.

În vederea soluționării cererii

condamnatului cu respectarea cerințelor legale arătate, Curtea, conform art. 43

alin. 8 C. proc. pen., ca instanță superioară comună, va trimite cauza spre

competență soluționare la Tribunalul Brăila, care este în măsură să ia în

discuție chestiunea competenței în raport de locul de deținere la data

introducerii cererii condamnatului.

Se va stabili ca onorariul pentru

apărătorul din oficiu să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește că, în cauza privind pe

condamnatul O.M. competent să judece este Tribunalul Brăila.

Onorariul de avocat în sumă de

150.000 lei pentru apărarea din oficiu a condamnatului, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

aprilie 2003.