ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2076/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

C.T. a chemat în judecată S.C.

U.P.E.T. S.A. Târgoviște, pentru a fi obligată la plata sumei de 208.000.000

lei, actualizată până la data pronunțării sentinței, reprezentând

contravaloarea unei invenții brevetate și înregistrate la O.S.I.M. sub nr.

109962 C1, pe care pârâta o folosește în procesul de fabricație.

În motivarea și dovedirea acțiunii

reclamantul a invocat brevetul de invenție cu numărul menționat purtând

denumirea „Instalație autotransportabilă, dotată cu cabină rabatabilă”,

contractul încheiat la 20 iunie 1995 cu pârâta, prin care inventatorii au cedat

acesteia dreptul de eliberare a brevetului de invenție și actele adiționale la

contract, prin care s-a convenit asupra modului de stabilire și plată a

drepturilor bănești cuvenite.

Prin întâmpinare, pârâta a cerut respingerea

acțiunii pe motiv că invenția nu a fost aplicată.

Tribunalul Dâmbovița, secția civilă,

prin sentința nr. 544 din 6 septembrie 2002, a admis acțiunea și a obligat pe

pârâtă să plătească reclamantului suma de 208.000.000 lei, actualizată la data

executării, reprezentând 52% din invenția brevetată (diferența revenind

celorlalți coinventatori).

Sentința primei instanțe a fost

menținută de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, care, prin decizia nr. 128

din 20 noiembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă.

Pentru a hotărî astfel, instanțele

au reținut că, din moment ce, necontestat, inventatorii au cedat pârâtei

dreptul de eliberare a brevetului de invenție și dreptul de invocare a

priorității convenționale în vederea înregistrării cererii de brevet de

invenție, pârâta le datorează, necondiționat drepturile convenite prin actele

adiționale la contract.

Împotriva deciziei instanței de apel

pârâta a declarat recurs, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 304

pct. 10 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia susține, în esență, că instanțele

au ignorat conținutul actelor adiționale la contract privind condițiile de

plată a drepturilor bănești cuvenite inventatorilor, precum și dovezile

administrate din care rezultă că instalațiile în cauză nu au fost executate,

invenția nefiind aplicată în procesul de producție.

Se cere casarea ambelor hotărâri și

în fond respingerea acțiunii.

Recursul este fondat, potrivit

considerentelor ce succed.

În adevăr, prin contractul încheiat

la data de 20 iunie 1995, autorii invenției „Instalație autotransportabilă

dotată cu cabină rabatabilă” au cedat pârâtei „dreptul la eliberare a

brevetului de invenție și dreptul de inovare a priorității convenționale”, în

vederea înregistrării cererii de brevet de invenție în alte state de către S.C.

U.P.E.T. S.A. Târgoviște.

La contractul amintit, au fost

încheiate două acte adiționale și anume:

Actul adițional nr. 1 din 25 iunie

1995, prin care pârâta s-a obligat să achite transmițătorului 5% din prețul

total de vânzare a produselor realizate, timp de 5 ani „începând cu data

intrării în producție a produselor”, convenindu-se că drepturile bănești se vor

achita în termen de 30 de zile de la finalizarea execuției fiecărui lot de

fabricație, și,

Actul adițional nr. 2 din 17

februarie 2001, prin care „s-a convenit ca drepturile bănești ce revin

inventatorilor să fie calculate numai pentru 10 instalații TW 40 din 16

executate”, cu precizarea că, potrivit primului act adițional, S.C. U.P.E.T.

S.A. Târgoviște „are obligația de a achita inventatorilor 5% din prețul total

de facturare a produselor realizate”.

Astfel fiind, cum plata drepturilor

cuvenite inventatorilor era condiționată de „realizarea produselor”,

„finalizarea execuției fiecărui lot de fabricație” și „vânzarea lor”, este

contrară convenției părților aprecierea instanțelor potrivit căreia „nu are

nici o relevanță faptul că această invenție nu a fost utilizată în procesul de

fabricație”.

Față de cele ce preced, recursul se

privește ca fondat astfel că va fi admis și, în baza art. 312 și art. 313 C.

proc. civ., va fi casată decizia atacată și trimisă cauza la aceeași instanță

pentru rejudecare urmând a se verifica prin probe, între care o expertiză de

specialitate, dacă invenția a fost aplicată, respectiv, care sunt cauzele

neaplicării acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admire recursul declarat de pârâta

S.C. U.P.E.T. S.A. Târgoviște împotriva deciziei nr. 128 din 20 noiembrie 2002

a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza la

aceeași instanță pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 martie 2004.