ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2076/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: C.T. a chemat în judecată S.C. U.P.E.T. S.A. Târgoviște, pentru a fi obligată la plata sumei de 208.000.000 lei, actualizată până la data pronunțării sentinței, reprezentând contravaloarea unei invenții brevetate și înregistrate la O.S.I.M. sub nr. 109962 C1, pe care pârâta o folosește în procesul de fabricație. În motivarea și dovedirea acțiunii reclamantul a invocat brevetul de invenție cu numărul menționat purtând denumirea „Instalație autotransportabilă, dotată cu cabină rabatabilă”, contractul încheiat la 20 iunie 1995 cu pârâta, prin care inventatorii au cedat acesteia dreptul de eliberare a brevetului de invenție și actele adiționale la contract, prin care s-a convenit asupra modului de stabilire și plată a drepturilor bănești cuvenite.

Prin întâmpinare, pârâta a cerut respingerea acțiunii pe motiv că invenția nu a fost aplicată. Tribunalul Dâmbovița, secția civilă, prin sentința nr. 544 din 6 septembrie 2002, a admis acțiunea și a obligat pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 208.000.000 lei, actualizată la data executării, reprezentând 52% din invenția brevetată (diferența revenind celorlalți coinventatori). Sentința primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, care, prin decizia nr. 128 din 20 noiembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă. Pentru a hotărî astfel, instanțele au reținut că, din moment ce, necontestat, inventatorii au cedat pârâtei dreptul de eliberare a brevetului de invenție și dreptul de invocare a priorității convenționale în vederea înregistrării cererii de brevet de invenție, pârâta le datorează, necondiționat drepturile convenite prin actele adiționale la contract.

Împotriva deciziei instanței de apel pârâta a declarat recurs, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia susține, în esență, că instanțele au ignorat conținutul actelor adiționale la contract privind condițiile de plată a drepturilor bănești cuvenite inventatorilor, precum și dovezile administrate din care rezultă că instalațiile în cauză nu au fost executate, invenția nefiind aplicată în procesul de producție. Se cere casarea ambelor hotărâri și în fond respingerea acțiunii. Recursul este fondat, potrivit considerentelor ce succed. În adevăr, prin contractul încheiat la data de 20 iunie 1995, autorii invenției „Instalație autotransportabilă dotată cu cabină rabatabilă” au cedat pârâtei „dreptul la eliberare a brevetului de invenție și dreptul de inovare a priorității convenționale”, în vederea înregistrării cererii de brevet de invenție în alte state de către S.C.

U.P.E.T. S.A. Târgoviște. La contractul amintit, au fost încheiate două acte adiționale și anume: Actul adițional nr. 1 din 25 iunie 1995, prin care pârâta s-a obligat să achite transmițătorului 5% din prețul total de vânzare a produselor realizate, timp de 5 ani „începând cu data intrării în producție a produselor”, convenindu-se că drepturile bănești se vor achita în termen de 30 de zile de la finalizarea execuției fiecărui lot de fabricație, și, Actul adițional nr. 2 din 17 februarie 2001, prin care „s-a convenit ca drepturile bănești ce revin inventatorilor să fie calculate numai pentru 10 instalații TW 40 din 16 executate”, cu precizarea că, potrivit primului act adițional, S.C. U.P.E.T.

S.A. Târgoviște „are obligația de a achita inventatorilor 5% din prețul total de facturare a produselor realizate”. Astfel fiind, cum plata drepturilor cuvenite inventatorilor era condiționată de „realizarea produselor”, „finalizarea execuției fiecărui lot de fabricație” și „vânzarea lor”, este contrară convenției părților aprecierea instanțelor potrivit căreia „nu are nici o relevanță faptul că această invenție nu a fost utilizată în procesul de fabricație”. Față de cele ce preced, recursul se privește ca fondat astfel că va fi admis și, în baza art. 312 și art. 313 C. proc. civ., va fi casată decizia atacată și trimisă cauza la aceeași instanță pentru rejudecare urmând a se verifica prin probe, între care o expertiză de specialitate, dacă invenția a fost aplicată, respectiv, care sunt cauzele neaplicării acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admire recursul declarat de pârâta S.C. U.P.E.T. S.A. Târgoviște împotriva deciziei nr. 128 din 20 noiembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2004.