ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 592/2004

Asupra recursurilor de față,

Din actele dosarului, constată

următoarele:

Parchetul de pe lângă Tribunalul București,

prin rechizitoriul din 9 ianuarie 2002, îl trimite în judecată pe inculpatul

Z.V., pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e)

C. pen.

Actul de învinuire reține că, la

data de 10 iunie 2001, inculpatul a sustras, prin violență, un lănțișor din aur

de la gâtul numitei C.F., aflată în stația de metrou Bucur Obor.

Tribunalul București, secția a II-a

penală, prin sentința nr. 1013 din 23 octombrie 2002, în baza art. 11 pct. 2

lit. a) și art. 10 lit. c) C. proc. pen., îl achită pe inculpat, cu motivarea,

esențială, că nu el a săvârșit fapta.

Parchetul de pe lângă aceeași

instanță și inculpatul declară apel.

Parchetul susține că în mod eronat

inculpatul a fost achitat. Acesta din urmă nu-și motivează apelul.

Curtea de Apel București, secția I-a

penală, prin decizia nr. 293 din 29 mai 2003, admite apelul parchetului,

desființează sentința atacată și îl condamnă pe inculpat la 5 ani de

închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2)

lit. e), cu aplicarea art. 71 C. pen. și îl obligă la 1.500.000 lei cheltuieli

judiciare statului.

Prin aceeași decizie,

instanța respinge, ca nefondat, apelul inculpatului și constată că el este

arestat în altă cauză.

Prin recursul de față, inculpatul

critică decizia, cerând casarea ei și menținerea sentinței.

Critica nu este întemeiată.

Instanța de apel a reținut corect

situația de fapt, pe care o califică corespunzător.

În mod constant, partea vătămată

declară că îl recunoaște pe inculpat, ca fiind cel ce a jefuit-o, pe care l-a

identificat ușor, deoarece făptuitorul este tatuat, situație confirmată de

martorii F.N. și S.M., care au asistat la recunoaștere.

N.Z., tatăl inculpatului, infirmă

susținerea acestuia din urmă că, la data săvârșirii faptei, recurentul ar fi

fost acasă.

Recurentul a mai fost condamnat,

pentru fapte similare, de 5.

Din oficiu, nu se constată motive de

casare, care să fie luate în considerare.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., hotărârea atacată va fi menținută, prin respingerea

recursului, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.

293 din 29 mai 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe

inculpatul Z.V.

Casează decizia penală menționată

numai cu privire la individualizarea pedepsei și la neaplicarea art. 85 și art.

61 C. pen.

Majorează pedeapsa aplicată

inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C.

pen., de la 5 ani închisoare la 7 ani închisoare.

Conform art. 85 C. pen., anulează

suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni aplicată

inculpatului prin sentința penală nr. 1448 din 16 decembrie 1998 a Judecătoriei

sector 2 București.

Contopește această pedeapsă cu

pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 326

din 11 august 1998 a Tribunalului București, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.

Constată că inculpatul a executat

din pedeapsa menționată perioada de la 2 octombrie 1997 la 4 decembrie 2000,

dată la care a fost liberat condiționat.

Conform art. 61 (1) C. pen., revocă

liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă neexecutat de un an 3 luni și

27 zile din pedeapsa de 4 ani și 6 luni rezultantă, rest ce se va contopi cu

pedeapsa aplicată în cauză, în final inculpatul urmând a executa 7 ani

închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale

deciziei.

Respinge recursul declarat de

inculpat, împotriva aceleeași decizii, ca nefondat.

Constată că inculpatul este arestat

în altă cauză

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 ianuarie 2004.