ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1272/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 829 din 19

septembrie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în

dosarul nr. 1562/2002, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu referire

la art. 99 și urm. C. pen. și art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul

M.N.V. la 3 ani închisoare.

S-a constatat că inculpatul este

arestat în altă cauză.

S-a luat act că partea vătămată nu

se constituie parte civilă.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., a

fost obligat inculpatul la 3.000.000 lei, cu titlu de confiscare în folosul

statului.

În baza art. 191 C. proc. pen., a

mai fost obligat inculpatul la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare statului, din

care 600.000 lei, onorariul avocat oficiu s-au avansat din fondul Ministerului

Justiției.

Pentru a pronunța astfel, tribunalul

a reținut, că în ziua de 15 iunie 1999, în incinta stației de metrou Piața

Victoriei, inculpatul a smuls prin violență lănțișorul din aur cu medalion de

la gâtul părții vătămate C.E.A., după ce acesta i-a cerut bani și a fost

refuzat.

Prin sentința penală nr. 878 din 9

mai 2001, pronunțată de Judecătoria Sector 1 în dosarul nr. 4735/2001 sesizată

cu soluționarea cauzei, inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare și la

cheltuieli judiciare statului și s-a luat act că partea vătămată nu se

constituie parte civilă.

Prin decizia penală nr. 1792/ A din

19 noiembrie 2001, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în

dosarul nr. 2217/2001, a fost desființată această hotărâre cu trimiterea cauzei

spre rejudecare, întrucât nu s-a făcut dovada sustragerii inculpatului de la

judecată, fiind doar citat la domiciliu și neprezent la soluționarea cauzei. În

timpul soluționării cauzei, s-a constatat că inculpatul era arestat în altă

cauză.

Rejudecând cauza și în urma

modificării art. 27 lit. a) C. proc. pen., prin Legea nr. 456/2001 privind competența

soluționării acestei infracțiuni de către tribunal, prin sentința penală nr.

295 din 22 februarie 2002, Judecătoria Sector 1 a declinat soluționarea cauzei

în favoarea Tribunalului București.

Împotriva sentinței a declarat apel

inculpatul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinice și a solicitat

în principal achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art.

10 lit. c) C. proc. pen., deoarece nu este el autorul faptei, iar în subsidiar

a cerut redozarea pedepsei care i-a fost aplicată.

Curtea de Apel București a respins

ca nefondat apelul declarat de inculpat, constatând că, pe baza probelor

administrate în cauză tribunalul a reținut corect situația de fapt și vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

Instanța a înlăturat susținerea

inculpatului că în ziua respectivă, a comiterii faptei, nu s-ar fi aflat în

stația de metrou Piața Victoriei, ca nesinceră, fiind infirmată de declarațiile

părții vătămate care l-a recunoscut pe inculpat și ale martorilor audiați în

cauză.

În ceea ce privește pedeapsa

aplicată inculpatului s-a apreciat că a fost just individualizată în raport de

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Decizia instanței de apel a fost

atacată cu recurs de inculpat, care a invocat motivul de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat reducerea pedepsei

care i-a fost aplicată și pe care o consideră exagerată.

Critica formulată nu este

întemeiată.

Verificând hotărârile pronunțate în

raport de motivul de casare invocat cât și din oficiu în limitele prevăzute de

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată, că la stabilirea

pedepsei aplicate instanțele au avut în vedere toate criteriile prevăzute de

art. 72 C. pen., aplicând o pedeapsă situată spre limita minimă prevăzută de

textul incriminator, astfel încât nu se justifică redozarea acesteia.

Recursul este însă întemeiat pe un

alt motiv și va fi admis ca atare.

Potrivit art. 118 lit. d) C. pen.,

sunt supuse confiscării lucrurile dobândite în mod vădit prin săvârșirea infracțiunii,

dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la

despăgubirea acesteia.

În cauză, partea vătămată a declarat

că nu are pretenții de la inculpat, apărătorul acestuia precizând că

prejudiciul a fost acoperit.

Rezultă așadar că, în speță nu sunt

aplicabile dispozițiile art. 118 lit. d) C. pen., dispoziția instanțelor cu

privire la confiscarea de la inculpat a unei sume de 3 milioane lei fiind

greșită.

Ca urmare, Curtea va admite recursul

declarat de inculpat, va casa hotărârile atacate, numai sub aspectul

dispozițiilor referitoare la confiscarea prevăzută de art. 118 lit. d) C. pen.

și va înlătura această dispoziție.

Urmează a constata că inculpatul

este arestat în altă cauză.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul M.N.V. împotriva deciziei nr. 738 din 13 noiembrie 2002 a Curții de

Apel București, secția a II-a penală.

Casează decizia atacată și sentința

nr. 829 din 19 septembrie 2002 a Tribunalului București, secția I penală, numai

cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art. 118 lit. d) C. pen., pe

care le înlătură.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Constată că inculpatul este arestat

în altă cauză.

Onorariul apărătorului din oficiu în

sumă de 300.000 lei va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi

13 martie 2003.