ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1272/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 829 din 19 septembrie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 1562/2002, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu referire la art. 99 și urm. C. pen. și art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul M.N.V. la 3 ani închisoare. S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză. S-a luat act că partea vătămată nu se constituie parte civilă. În baza art. 118 lit. d) C. pen., a fost obligat inculpatul la 3.000.000 lei, cu titlu de confiscare în folosul statului. În baza art. 191 C. proc. pen., a mai fost obligat inculpatul la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 600.000 lei, onorariul avocat oficiu s-au avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut, că în ziua de 15 iunie 1999, în incinta stației de metrou Piața Victoriei, inculpatul a smuls prin violență lănțișorul din aur cu medalion de la gâtul părții vătămate C.E.A., după ce acesta i-a cerut bani și a fost refuzat. Prin sentința penală nr. 878 din 9 mai 2001, pronunțată de Judecătoria Sector 1 în dosarul nr. 4735/2001 sesizată cu soluționarea cauzei, inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare și la cheltuieli judiciare statului și s-a luat act că partea vătămată nu se constituie parte civilă. Prin decizia penală nr. 1792/ A din 19 noiembrie 2001, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 2217/2001, a fost desființată această hotărâre cu trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât nu s-a făcut dovada sustragerii inculpatului de la judecată, fiind doar citat la domiciliu și neprezent la soluționarea cauzei.

În timpul soluționării cauzei, s-a constatat că inculpatul era arestat în altă cauză. Rejudecând cauza și în urma modificării art. 27 lit. a) C. proc. pen., prin Legea nr. 456/2001 privind competența soluționării acestei infracțiuni de către tribunal, prin sentința penală nr. 295 din 22 februarie 2002, Judecătoria Sector 1 a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului București. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinice și a solicitat în principal achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., deoarece nu este el autorul faptei, iar în subsidiar a cerut redozarea pedepsei care i-a fost aplicată.

Curtea de Apel București a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, constatând că, pe baza probelor administrate în cauză tribunalul a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. Instanța a înlăturat susținerea inculpatului că în ziua respectivă, a comiterii faptei, nu s-ar fi aflat în stația de metrou Piața Victoriei, ca nesinceră, fiind infirmată de declarațiile părții vătămate care l-a recunoscut pe inculpat și ale martorilor audiați în cauză. În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului s-a apreciat că a fost just individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de inculpat, care a invocat motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. și a solicitat reducerea pedepsei care i-a fost aplicată și pe care o consideră exagerată. Critica formulată nu este întemeiată. Verificând hotărârile pronunțate în raport de motivul de casare invocat cât și din oficiu în limitele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată, că la stabilirea pedepsei aplicate instanțele au avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., aplicând o pedeapsă situată spre limita minimă prevăzută de textul incriminator, astfel încât nu se justifică redozarea acesteia. Recursul este însă întemeiat pe un alt motiv și va fi admis ca atare. Potrivit art. 118 lit. d) C. pen., sunt supuse confiscării lucrurile dobândite în mod vădit prin săvârșirea infracțiunii, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.

În cauză, partea vătămată a declarat că nu are pretenții de la inculpat, apărătorul acestuia precizând că prejudiciul a fost acoperit. Rezultă așadar că, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 118 lit. d) C. pen., dispoziția instanțelor cu privire la confiscarea de la inculpat a unei sume de 3 milioane lei fiind greșită. Ca urmare, Curtea va admite recursul declarat de inculpat, va casa hotărârile atacate, numai sub aspectul dispozițiilor referitoare la confiscarea prevăzută de art. 118 lit. d) C. pen. și va înlătura această dispoziție. Urmează a constata că inculpatul este arestat în altă cauză. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul M.N.V. împotriva deciziei nr. 738 din 13 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Casează decizia atacată și sentința nr. 829 din 19 septembrie 2002 a Tribunalului București, secția I penală, numai cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art. 118 lit. d) C. pen., pe care le înlătură. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Constată că inculpatul este arestat în altă cauză. Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei va fi plătit din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată, în ședință publică, azi 13 martie 2003.