ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1929/2004

Asupra

recursului în anulare de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 610 din 6 martie 2001 a Judecătoriei Ploiești, definitivă

prin neapelare, au fost condamnați inculpații:

D.M.

,

D.C.

la câte 2

ani închisoare pentru infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei de stat,

prevăzută de art. 2 lit. b) din Legea nr. 56/1992, cu aplicarea art. 75 lit. c)

C. pen. și

C.D.

la un an închisoare pentru infracțiunea de trecere

frauduloasă a frontierei de stat, prevăzută de art. 72 lit. b) din Legea nr. 56/1992

cu aplicarea art. 99 C. pen.

Potrivit

art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor

aplicate inculpaților.

În

fapt, s-a reținut că, la 24 iunie 2000, cei trei inculpați, constituiți în

grup, au trecut fraudulos frontiera de stat bulgaro-elenă.

Împotriva

acestei hotărâri, în baza art. 409, art. 410 alin. (1) partea I pct. 3 C.proc.

pen. s-a declarat recurs în anulare, de către procurorul general al Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, susținându-se că inculpații au

fost condamnați pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

S-a

solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârii atacate și

rejudecarea cauzei.

Recursul

în anulare este întemeiat.

În

conformitate cu dispozițiile art. 69 raportat la art. 72 alin. (1) lit. b) din

Legea nr. 56/1992 privind frontiera de stat a României, se pedepsește cu

închisoarea de la 2 la 7 ani, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă,

trecerea frauduloasă a frontierei de stat săvârșită de către două sau mai multe

persoane împreună sau de către persoane înarmate.

Prin

acest act normativ a fost reglementat doar regimul frontierei de stat a

României, formularea „intrarea sau ieșirea din țară” referindu-se numai la

teritoriul național și frontierele acestuia.

Din

cuprinsul textului evocat, rezultă că legiuitorul nu a incriminat fapta

cetățeanului român sau a persoanei fără cetățenie domiciliată în România, care

trece ilegal frontiera unui stat străin.

Intrarea

sau ieșirea dintr-un stat străin, prin trecerea ilegală a frontierei acestuia

de către un cetățean român a fost incriminată prin art. 1 din O.U.G.  nr. 112

din 3 august 2001, publicată în M. Of. nr. 549 din 3 septembrie 2001, aprobată

prin Legea nr. 252 din 29 aprilie 2002 publicată în M. Of.  nr. 307 din 9 mai

2002, dispoziții care produc efecte pentru viitor.

Prin

urmare, fapta săvârșită de inculpați la 24 iunie 2000, constând în trecerea

frauduloasă a frontierei de stat bulgaro-elenă, nu era prevăzută de legea

penală, iar instanța era obligată să dispună achitarea inculpaților.

Întrucât

nu a procedat astfel, soluția pronunțată de condamnare este nelegală, ceea ce

constituie caz de casare conform art. 410 alin. (1) partea I pct. 3 C. proc.

pen.

Față

de considerentele arătate Curtea, în baza art. 414

1

alin. (1)

raportat la art. 385

15

pct. 2 lit. b) din același cod, urmează a

admite recursul în anulare, a casa hsotărârea atacată și a dispune achitarea

inculpaților în baza art.11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc.

pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 72 lit. b) din Legea nr. 56/1992.

Se va

stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie plătit din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul  în

anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție  împotriva sentinței  penale nr.610 din 6 martie 2001 a

Judecătoriei Ploiești, privind pe inculpații D.M., D.C. și C.D.

Casează hotărârea

atacată.

În baza art. 11 pct.2

lit. a) raportat la art.10 lit. b) C. proc. pen., achită pe inculpați pentru

infracțiunea prevăzută de art. 72 lit. b) din Legea nr. 56/1992, cu aplicarea

art. 75 lit. c) pentru inculpații D.M. și  D.C.  și a art.99 C. pen. pentru

inculpatul C.D.

Onorariul

de avocat în sumă de câte 400.000 lei  pentru apărarea din oficiu a

inculpaților, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 7 aprilie 2004.