ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1637/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1637/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului în anulare de
față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 857 din 28
septembrie 2001 a Judecătoriei Novaci, inculpatul M.N. a fost condamnat la un
an închisoare, pentru infracțiunea de trecere ilegală a frontierei de stat,
prevăzută de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 4,
art. 13 și art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat
suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de un an și 4 luni
închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 208 din 21 noiembrie 2996 a
Judecătoriei Târgu Cărbunești.
De asemenea, în baza art. 10 din
Legea nr. 137/1997 a revocat grațierea a 8 pedepse cuprinse între 3 luni și un
an închisoare, aplicate inculpatului prin aceeași sentință și constatând că
faptele sunt concurente, a contopit pedepsele, iar prin menținerea sporului de
2 luni, a stabilit o pedeapsă rezultantă de un an și 6 luni, pe care a dispus
să o execute pe lângă pedeapsa de un an, în total 2 ani și 6 luni închisoare.
S-a reținut în fapt că inculpatul,
în ziua de 1 iunie 2000, împreună cu un grup de 5 persoane, a trecut frontiera
de stat din Bulgaria în Grecia, fiind reținut de autoritățile grecești.
Prin decizia penală nr. 1292 din 19
decembrie 2001 a Tribunalului Gorj, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat
de inculpat.
Împotriva celor două hotărâri,
definitive prin nerecurare, procurorul general al Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, în baza art.
410 alin. (1) partea I pct. 3 C. proc. pen., susținând că inculpatul a fost
condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală și a solicitat
astfel achitarea sa în baza art. 10 alin. (1) lit. a) și art. 11 pct. 2 lit. a)
C. proc. pen.
Recursul în anulare este fondat.
Prin O.U.G. nr. 105/2001 s-a
încriminat numai intrarea sau ieșirea din țară care se referă la teritoriul
statului nostru și vizează deci frontiera de stat a României.
Ulterior, și anume prin art. 1 din
O.U.G. nr. 112/2001, s-a încriminat intrarea sau ieșirea dintr-un stat străin,
prin trecerea ilegală a frontierei acestuia.
Prin urmare, la data de 1 iunie 2000
când inculpatul, cetățean român, a trecut ilegal frontiera altui stat, această
faptă nu era încriminată și de legislația română, motiv pentru care se va
admite recursul în anulare, se vor casa hotărârile atacate și se va dispune
achitarea inculpatului potrivit dispozitivului de mai jos.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în anulare declarat
de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție împotriva sentinței penale nr. 857 din 28 septembrie 2001 a
Judecătoriei Novaci și deciziei penale nr. 1292 din 19 decembrie 2001 a
Tribunalului Gorj, privind pe inculpatul M.N.
Casează hotărârile atacate.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) și
art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achită pe inculpatul M.N., pentru
infracțiunea prevăzută de art. 70 din O.U.G. nr. 105/2001.
Onorariul pentru apărarea din oficiu
a intimatului inculpat, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
24 martie 2004.