ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3015/2003

Deliberând asupra cauzei penale de față; Din actele dosarului rezultă următoarele: Prin sentința penală nr. 138 din 26 aprilie 1999, pronunțată în dosarul penal nr. 6387/98, Tribunalul Mehedinți l-a condamnat pe contestatorul B.V. la un an închisoare, în baza art. 67 alin. (2) teza I din Legea 56/1992, cu art. 37 lit. a) și la 2 ani închisoare, în baza art. 68 lit. b) din Legea 56/1992, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 85 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiționate pentru pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 3087 din 5 octombrie 1994 a Judecătoriei Turnu Severin și s-a dispus executarea acesteia alături de cele aplicate și contopite, pedeapsa rezultantă fiind 3 ani și 6 luni închisoare.

Împotriva acestei sentințe s-a folosit doar calea de atac a apelului pe care B.V. l-a declarat și care a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 51 din 9 februarie 2000, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul penal nr. 249/P/2000. În fapt cele două instanțe au reținut că în cursul anului 1996 inculpatul a trecut frontiera de stat nelegal prin punctul de frontieră Berzeasca – Caraș Severin împreună cu alte persoane pe care le contactase și cu care se înțelesese anterior și organizase acțiunea ocazie cu care a și condus un autoturism pe drumurile publice fără a avea permis de conducere. Situația de fapt și vinovăția au rezultat din probele administrate: declarații martori, copii pașapoarte, declarații inculpați.

Inculpatul fiind plecat la muncă în Grecia nu a declarat recurs. A formulat însă o contestație la executare prin care a solicitat aplicarea grațierii și să se revină asupra executării unei hotărâri nedefinitive. Prin sentința penală nr. 348 din 23 decembrie 2002, Tribunalul Mehedinți a respins contestația la executare formulată de condamnat ca nefondată, cu cheltuieli judiciare statului. S-a motivat soluția prin aceea că aplicarea legii grațierii (D.543/2002) nu se face recidiviștilor și celor care se sustrag de la executarea pedepsei, cum este și cazul condamnatului. Curtea de Apel Craiova, secția penală, la rândul ei, prin decizia penală nr. 121 din 18 martie 2003, pronunțată în dosarul penal 337/P/2003, a respins, ca nefondat, apelul cu cheltuieli judiciare către stat, apreciind că în mod justificat prima instanță i-a respins contestația.

Împotriva acestei decizii condamnatul a declarat, în termen legal recurs prin care a solicitat o repunere în termenul de recurs, întrucât nu i s-a comunicat dispozitivul hotărârii în Grecia unde locuia, iar în cadrul soluționării acestuia să se constate că judecata în fond și apel s-a efectuat cu lipsa de procedură nefiind citat legal [ (art. 385 9 alin. (1) pct. 21 C. proc. pen.)]; că pedeapsa aplicată pentru art. 37 alin. (1) din D.328/66, de un an închisoare este grațiată conform art. 1 din L.543 din 1 octombrie 2002 [(art. 385 9 alin. (1) pct. 16 C. proc. pen.)] și că de altfel, prin condamnarea sa a fost comisă o gravă eroare de fapt [(art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.)]. Examinând în ansamblu criticile enunțate atât prin contestație, cât și prin recurs privind în totalitate activitatea de soluționare a cauzei, raportate la cuprinsul hotărârilor și la probele existente, Curtea constată că recursul este nefondat.

Instanțele în mod legal și temeinic au respins contestația condamnatului pentru următoarele considerente. Judecata în fond și în apel s-a efectuat în condițiile legal prevăzute pentru citarea părților. Astfel, inculpatul nu avea depusă adresa din Grecia la dosar pentru a subzista în sarcina instanțelor vreo obligație să îl citeze prin procedura specială a citării în străinătate conform art. 177 alin. (2) C. proc. pen. Sarcina instanțelor a fost aceea de a-l cita la domiciliul indicat ceeace s-a și realizat, obligației instituite conform art. 177 alin. (1) C. proc. pen. În acest context nu-și găsesc aplicarea dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., privind grava eroare de fapt, care de altfel nici nu s-a arătat în ce ar consta.

În ceeace privește neaplicarea decretului de grațiere uneia dintre pedepse, în cadrul contestației la executare, corect instanțele, au avut în vedere că actele de clemență îi exclud de la aplicare pe recidiviști și fugari. Pentru aceste considerente recursul fiind nefondat sub toate aspectele sale, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respins. Recurentul va suporta cheltuielile judiciare ale statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.V. împotriva deciziei penale nr. 121 din 18 martie 2003 a Curții de Apel Craiova. Obligă recurentul la 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pronunțată în ședință publică, azi 24 iunie 2003.