ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3015/2003

Deliberând asupra cauzei penale de

față;

Din actele dosarului rezultă

următoarele:

Prin sentința penală nr. 138 din 26

aprilie 1999, pronunțată în dosarul penal nr. 6387/98, Tribunalul Mehedinți l-a

condamnat pe contestatorul B.V. la un an închisoare, în baza art. 67 alin. (2)

teza I din Legea 56/1992, cu art. 37 lit. a) și la 2 ani închisoare, în baza

art. 68 lit. b) din Legea 56/1992, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza

art. 85 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiționate pentru

pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 3087

din 5 octombrie 1994 a Judecătoriei Turnu Severin și s-a dispus executarea

acesteia alături de cele aplicate și contopite, pedeapsa rezultantă fiind 3 ani

și 6 luni închisoare.

Împotriva acestei sentințe s-a

folosit doar calea de atac a apelului pe care B.V. l-a declarat și care a fost

respins ca nefondat prin decizia penală nr. 51 din 9 februarie 2000, pronunțată

de Curtea de Apel Craiova în dosarul penal nr. 249/P/2000.

În fapt cele două instanțe au

reținut că în cursul anului 1996 inculpatul a trecut frontiera de stat nelegal

prin punctul de frontieră Berzeasca – Caraș Severin împreună cu alte persoane

pe care le contactase și cu care se înțelesese anterior și organizase acțiunea

ocazie cu care a și condus un autoturism pe drumurile publice fără a avea

permis de conducere.

Situația de fapt și vinovăția au

rezultat din probele administrate: declarații martori, copii pașapoarte,

declarații inculpați.

Inculpatul fiind plecat la muncă în

Grecia nu a declarat recurs.

A formulat însă o contestație la

executare prin care a solicitat aplicarea grațierii și să se revină asupra

executării unei hotărâri nedefinitive.

Prin sentința penală nr. 348 din 23

decembrie 2002, Tribunalul Mehedinți a respins contestația la executare

formulată de condamnat ca nefondată, cu cheltuieli judiciare statului.

S-a motivat soluția

prin aceea că aplicarea legii grațierii (D.543/2002) nu se face recidiviștilor

și celor care se sustrag de la executarea pedepsei, cum este și cazul

condamnatului.

Curtea de Apel Craiova, secția

penală, la rândul ei, prin decizia penală nr. 121 din 18 martie 2003,

pronunțată în dosarul penal 337/P/2003, a respins, ca nefondat, apelul cu

cheltuieli judiciare către stat, apreciind că în mod justificat prima instanță

i-a respins contestația.

Împotriva acestei decizii

condamnatul a declarat, în termen legal recurs prin care a solicitat o repunere

în termenul de recurs, întrucât nu i s-a comunicat dispozitivul hotărârii în

Grecia unde locuia, iar în cadrul soluționării acestuia să se constate că

judecata în fond și apel s-a efectuat cu lipsa de procedură nefiind citat legal

[

(art. 385

9

alin. (1) pct.

21 C. proc. pen.)]; că pedeapsa aplicată pentru art. 37 alin. (1) din D.328/66,

de un an închisoare este grațiată conform art. 1 din L.543 din 1 octombrie 2002

[(art. 385

9

alin. (1) pct. 16 C. proc. pen.)] și că de altfel, prin

condamnarea sa a fost comisă o gravă eroare de fapt [(art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.)].

Examinând în ansamblu criticile

enunțate atât prin contestație, cât și prin recurs privind în totalitate

activitatea de soluționare a cauzei, raportate la cuprinsul hotărârilor și la

probele existente, Curtea constată că recursul este nefondat.

Instanțele în mod legal și temeinic

au respins contestația condamnatului pentru următoarele considerente.

Judecata în fond și în apel s-a

efectuat în condițiile legal prevăzute pentru citarea părților.

Astfel, inculpatul nu avea depusă

adresa din Grecia la dosar pentru a subzista în sarcina instanțelor vreo

obligație să îl citeze prin procedura specială a citării în străinătate conform

art. 177 alin. (2) C. proc. pen.

Sarcina instanțelor a fost aceea de

a-l cita la domiciliul indicat ceeace s-a și realizat, obligației instituite

conform art. 177 alin. (1) C. proc. pen.

În acest context nu-și găsesc

aplicarea dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.,

privind grava eroare de fapt, care de altfel nici nu s-a arătat în ce ar

consta.

În ceeace privește neaplicarea

decretului de grațiere uneia dintre pedepse, în cadrul contestației la

executare, corect instanțele, au avut în vedere că actele de clemență îi exclud

de la aplicare pe recidiviști și fugari.

Pentru aceste considerente recursul

fiind nefondat sub toate aspectele sale, în conformitate cu dispozițiile art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respins.

Recurentul va suporta cheltuielile

judiciare ale statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul B.V. împotriva deciziei penale nr. 121 din 18 martie

2003 a Curții de Apel Craiova.

Obligă recurentul la 300.000 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 iunie 2003.