ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 999/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Focșani sub nr. 5929 din 3 septembrie 2003, reclamanta, SC A.S. SA Focșani, a chemat-o în judecată pe pârâta SC A.S.B. SRL Focșani, solicitând, în temeiul art. 235, 236 și 581 alin. (1) C. proc. civ., efectuarea unei expertize tehnice care să evalueze lucrările executate de SC A.S. SA Focșani la obiectivul de investiții „stație peco, autoservice și magazin de prezentare și desfacere autoturisme” al SC A.S.B. SRL Focșani. La primul termen de judecată, reclamanta a precizat că a formulat o cerere pentru asigurare dovezi, în temeiul art. 235 și 236 C. proc. civ., și nu o cerere de ordonanță președințială.

Prin încheierea din 9 septembrie 2003, pronunțată în Camera de consiliu, Judecătoria Focșani a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei pentru asigurare dovezi. În pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 235 și urm. C. proc. civ., pot fi administrate acele dovezi care sunt în pericol să dispară sau să fie greu de administrat în viitor, or, pentru evaluarea unor lucrări concret stabilite, vor exista în orice moment criterii de evaluare, oricât timp ar trece de la efectuarea acestora. A mai reținut că s-au mai efectuat și alte expertize cu același obiectiv propus de reclamantă, în contradictoriu cu aceasta, ea având posibilitatea să formuleze obiecțiuni, astfel încât o altă expertiză, care să stabilească lucrările executate de reclamantă în executarea contractului nr. 2001/1994, nu se justifică, nefiind întrunite condițiile art. 235 C. proc.

civ. Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea acesteia și admiterea cererii de asigurare dovezi în temeiul art. 235 și 236 C. proc. civ. Recurentul arată, astfel, că greșit i-a fost respinsă cererea privind administrarea de dovezi, întrucât, prin lucrările executate de către pârâtă, există pericolul ca lucrările executate anterior de către reclamantă să dispară, acestea fiind în litigiu și cererea de asigurare de dovezi formulată de pârâtă fiind respinsă. Mai arată că pârâta a urmărit terminarea obiectivului parțial executat fără a-și achita obligațiile din contract, fără a respecta dispozițiile legale privind recepția lucrărilor de investiții și continuând să distrugă dovezile și lucrările pe care ea le-a executat.

Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, se constată următoarele: În baza contractului de execuție de lucrări nr. 2001 din 7 februarie 2004, pârâta SC A.S.B. SRL Focșani a încredințat reclamantei SC A.S. SA Focșani execuția lucrărilor pentru obiectivul de investiții stație peco, autoservice, magazin de prezentare și desfacere auto. Prin procesul-verbal de recepție nr. 1 din 29 octombrie 1994 s-a făcut o recepție parțială pentru stația peco a lucrărilor executate, acesta cuprinzând și o anexă în care au fost menționate lucrările rămase de remediat. După data mai sus menționată între cele două societăți au intervenit neînțelegeri în legătură cu executarea contractului și nu au mai fost executate alte lucrări de către reclamantă.

Între părțile în litigiu există în prezent, pe rolul instanțelor, două procese, o cauză comercială suspendată și o cauză penală în curs de soluționare, strămutată de două ori. În cauza comercială s-a mai formulat o cerere de asigurare de dovezi de către pârâtă în anul 1996 și au fost efectuate expertize, în contradictoriu cu reclamanta din prezenta cauză, având ca obiectiv identificarea și stabilirea lucrărilor executate de SC A.S. SA Focșani.

Având în vedere cele mai sus arătate, din care rezultă că de la declanșarea litigiului dintre părți s-a scurs un interval de timp de peste 8 ani, lucrările în discuție începând în anul 1994 și trebuind să dureze o perioadă strict determinată, de 152 de zile după 5 zile de la obținerea autorizației, precum și faptul că recepția lucrărilor se va face la terminarea lucrărilor, așa cum s-a desfășurat aceasta, a fost consemnată în procesul-verbal nr. 202 din 12 august 1998, se poate concluziona, fără putință de tăgadă, că o cerere de asigurare de dovezi, față de aceste împrejurări ale speței, nu poate fi admisă, pentru că, într-o astfel de ipoteză, s-ar contraveni însăși rațiunii pentru care a fost creată această instituție, respectiv, măsură de urgență dispusă de instanță privind administrarea acelor dovezi în pericol să dispară sau greu de administrat în viitor.

În consecință, față de intervalul de timp scurs, care nu justifică urgența, în mod corect prima instanță a reținut că nu sunt îndeplinite cerințele art. 235 C. proc. civ., referitor la constatarea de urgență a stării unor lucrări și judicios a fost respinsă acțiunea, soluție care va fi menținută ca fiind legală și temeinică și se va respinge prezentul recurs formulat de reclamanta SC A.S. SA Focșani, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, SC A.S. SA Focșani, împotriva Încheierii din 9 martie 2003, pronunțată în Camera de consiliu de Judecătoria Focșani, în dosarul nr. 5928/2003. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 16 martie 2004.