ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 999/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Focșani sub nr. 5929

din 3 septembrie 2003, reclamanta, SC A.S. SA Focșani, a chemat-o în judecată

pe pârâta SC A.S.B. SRL Focșani, solicitând, în temeiul art. 235, 236 și 581 alin.

(1) C. proc. civ., efectuarea unei expertize tehnice care să evalueze lucrările

executate de SC A.S. SA Focșani la obiectivul de investiții „stație peco,

autoservice și magazin de prezentare și desfacere autoturisme” al SC A.S.B. SRL

Focșani.

La primul termen de judecată,

reclamanta a precizat că a formulat o cerere pentru asigurare dovezi, în

temeiul art. 235 și 236 C. proc. civ., și nu o cerere de ordonanță

președințială.

Prin încheierea din 9 septembrie

2003, pronunțată în Camera de consiliu, Judecătoria Focșani a respins, ca

neîntemeiată, cererea reclamantei pentru asigurare dovezi.

În pronunțarea acestei hotărâri,

prima instanță a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 235 și urm. C.

proc. civ., pot fi administrate acele dovezi care sunt în pericol să dispară

sau să fie greu de administrat în viitor, or, pentru evaluarea unor lucrări

concret stabilite, vor exista în orice moment criterii de evaluare, oricât timp

ar trece de la efectuarea acestora.

A mai reținut că s-au mai efectuat

și alte expertize cu același obiectiv propus de reclamantă, în contradictoriu

cu aceasta, ea având posibilitatea să formuleze obiecțiuni, astfel încât o altă

expertiză, care să stabilească lucrările executate de reclamantă în executarea

contractului nr. 2001/1994, nu se justifică, nefiind întrunite condițiile art. 235

C. proc. civ.

Împotriva hotărârii pronunțate de

prima instanță a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie și solicitând casarea acesteia și admiterea cererii de asigurare

dovezi în temeiul art. 235 și 236 C. proc. civ.

Recurentul arată, astfel, că greșit

i-a fost respinsă cererea privind administrarea de dovezi, întrucât, prin

lucrările executate de către pârâtă, există pericolul ca lucrările executate

anterior de către reclamantă să dispară, acestea fiind în litigiu și cererea de

asigurare de dovezi formulată de pârâtă fiind respinsă. Mai arată că pârâta a

urmărit terminarea obiectivului parțial executat fără a-și achita obligațiile

din contract, fără a respecta dispozițiile legale privind recepția lucrărilor

de investiții și continuând să distrugă dovezile și lucrările pe care ea le-a

executat.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, se constată următoarele:

În baza contractului de execuție de

lucrări nr. 2001 din 7 februarie 2004, pârâta SC A.S.B. SRL Focșani a

încredințat reclamantei SC A.S. SA Focșani execuția lucrărilor pentru

obiectivul de investiții stație peco, autoservice, magazin de prezentare și desfacere

auto.

Prin procesul-verbal de recepție nr.

1 din 29 octombrie 1994 s-a făcut o recepție parțială pentru stația peco a

lucrărilor executate, acesta cuprinzând și o anexă în care au fost menționate

lucrările rămase de remediat.

După data mai sus menționată între

cele două societăți au intervenit neînțelegeri în legătură cu executarea

contractului și nu au mai fost executate alte lucrări de către reclamantă.

Între părțile în litigiu există în

prezent, pe rolul instanțelor, două procese, o cauză comercială suspendată și o

cauză penală în curs de soluționare, strămutată de două ori.

În cauza comercială s-a mai formulat

o cerere de asigurare de dovezi de către pârâtă în anul 1996 și au fost

efectuate expertize, în contradictoriu cu reclamanta din prezenta cauză, având

ca obiectiv identificarea și stabilirea lucrărilor executate de SC A.S. SA

Focșani.

Având în vedere cele mai sus

arătate, din care rezultă că de la declanșarea litigiului dintre părți s-a

scurs un interval de timp de peste 8 ani, lucrările în discuție începând în

anul 1994 și trebuind să dureze o perioadă strict determinată, de 152 de zile

după 5 zile de la obținerea autorizației, precum și faptul că recepția

lucrărilor se va face la terminarea lucrărilor, așa cum s-a desfășurat aceasta,

a fost consemnată în procesul-verbal nr. 202 din 12 august 1998, se poate

concluziona, fără putință de tăgadă, că o cerere de asigurare de dovezi, față

de aceste împrejurări ale speței, nu poate fi admisă, pentru că, într-o astfel

de ipoteză, s-ar contraveni însăși rațiunii pentru care a fost creată această

instituție, respectiv, măsură de urgență dispusă de instanță privind

administrarea acelor dovezi în pericol să dispară sau greu de administrat în

viitor.

În consecință, față de intervalul de

timp scurs, care nu justifică urgența, în mod corect prima instanță a reținut

că nu sunt îndeplinite cerințele art. 235 C. proc. civ., referitor la

constatarea de urgență a stării unor lucrări și judicios a fost respinsă

acțiunea, soluție care va fi menținută ca fiind legală și temeinică și se va

respinge prezentul recurs formulat de reclamanta SC A.S. SA Focșani, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, SC A.S.

SA Focșani, împotriva Încheierii din 9 martie 2003, pronunțată în Camera de

consiliu de Judecătoria Focșani, în dosarul nr. 5928/2003.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 16 martie 2004.