ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 921/2004

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta A.P.A.P.S. a solicitat, prin acțiune, obligarea SC A.M.T. SRL Pitești la executarea investiției în sumă de 2.581.750.000 lei, așa cum s-a stabilit prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 244 din 12 mai 1998, la plata de daune cominatorii, precum și la plata de penalități în sumă de 774.252.000 lei pentru neexecutarea contractului. Tribunalul Argeș, secția comercială, prin sentința nr. 167 din 8 februarie 2000, a respins acțiunea, cu motivarea că obiectivele de investiții, în sumă de 2.581.750.000 lei, au fost realizate la data de 3 august 1998, realizare în raport cu care celelalte pretenții pentru daune cominatorii și penalități solicitate pentru neexecutare s-au apreciat ca nefondate.

Sentința a fost confirmată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială, care, prin decizia nr. 423 din 27 mai 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. București. În urma memoriului adresat Parchetului General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție de A.P.A.P.S. București, Procurorul General a exercitat calea extraordinară de atac a recursului în anulare împotriva hotărârilor mai sus menționate pentru motive de nelegalitate. În esență, Procurorul General a constatat, în urma analizei actelor dosarului, că nu există probe certe din care să rezulte că pârâta, cumpărătoare a pachetului de acțiuni, a făcut investițiile la care s-a obligat prin contractul de vânzare-cumpărare.

Procurorul General a mai constatat că există contradicție între procesele-verbale nr. 865 din 21 iulie 1998 și 21 din 29 ianuarie 1999, în legătură cu efectuarea investiției și valoarea acesteia, iar adresa nr. 2 din 4 ianuarie 1999, semnată de Președintele Consiliului de Administrație confirmă faptul că nu s-a efectuat investiția la care s-a obligat societatea prin contract, că utilajele aduse pentru investiții, second hand, sunt depozitate în incinta societății SC T.R. SA. Întrucât actele aflate la dosar sunt contradictorii, Procurorul General a solicitat casarea hotărârilor pronunțate de cele două instanțe și trimiterea cauzei pentru rejudecare în vederea completării probelor din care să rezulte fără dubiu că investiția s-a efectuat conform contractului.

Intimata, prin întâmpinare, a invocat excepția tardivității recursului în anulare, excepție care a fost respinsă, întrucât de la data când sentința a devenit irevocabilă nu a fost depășit termenul de un an prevăzut de art. 330 alin. (1) și (2) C. proc. civ. Intimata a invocat, pe cale de excepție, lipsa condițiilor prevăzute de art. 330 pct. 2 C. proc. civ. pentru promovarea acestei căi extraordinare de atac, întrucât, în opinia sa, nu s-a produs o încălcare esențială a legii, care să determine soluționarea greșită pe fond a cauzei. Mai mult, a susținut în continuare intimata, instanța de fond a administrat toate probele pe care le-a considerat necesare pentru stabilirea adevărului și nu a considerat util cauzei, în conformitate cu art. 202 C. proc.

civ., să cunoască părerea unor specialiști în legătură cu efectuarea investiției. Recursul în anulare urmează să fie admis pentru următoarele considerente: 1. În legătură cu încălcarea esențială a legii trebuie reținut că, în speță, contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 24/1998 a fost încheiat de părțile în proces în baza H.G. nr. 55/1998 și a Legii nr. 44/1998, aplicabilă privatizării societăților comerciale cu capital de stat și că urmărirea executării obligațiilor de către părțile implicate, depășesc limitele unei simple convenții în care analiza respectării obligațiilor stipulate se circumscriu voinței părților. Problema privatizării nu se oprește la încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, ci la urmărirea executării acestuia în conformitate cu cerințele actelor normative citate chiar de părți în preambulul contractului datorită implicațiilor economice și sociale ale acestor operațiuni.

Așadar, în materia privatizării, neefectuarea investițiilor la care s-a obligat cumpărătorul constituie o încălcare esențială a legii, iar faptul că există contradicții în ce privește afirmarea efectuării acestora nu creează certitudinea corectei soluționări a cauzei pe fond. 2. Din analiza clauzelor contractului rezultă obligația cumpărătorului, potrivit art. 7.8, 7.9, de a efectua o investiție de 2.581.750.000 lei, precum și sancțiunea stabilită în raport cu suma neinvestită până la sfârșitul perioadei de 6 luni. Valoarea investiției, trebuia atestată printr-un certificat emis de cenzori de la data întocmirii balanței de verificare (31 decembrie 1998) din cuprinsul căruia trebuia să rezulte documentația explicativă a lucrărilor executate.

Comisia de cenzori a SC T.R. SA Pitești, prin procesul-verbal nr. 865 din 21 iulie 1998, atestă primirea unor utilaje menționate într-un tabel ca fiind investiție realizată conform contractului, pentru ca apoi, la 29 ianuarie 1998 , prin procesul-verbal nr. 21 să ateste faptul că utilajele au fost aduse în custodia societății, valoarea acestora fiind sub cea stabilită prin contract ca investiție. Un alt aspect care este în contradicție cu afirmația privind efectuarea investiției la care s-a obligat cumpărătorul, care nu a fost observat de cele două instanțe, este înregistrarea utilajelor atestate ca fiind investiție în îndeplinirea obligației din contract în evidența contabilă „valori materiale primite în custodie”, or, realizarea investiției, presupunea punerea lor în funcțiune și nu păstrarea în custodie.

Față de aceste date contradictorii, care rezultă din înscrisurile examinate, este evident că nu s-a stabilit cu certitudine dacă a fost îndeplinită obligația de realizare a investiției, de aceea se impune casarea hotărârilor pronunțate în cauză și trimiterea dosarului Tribunalului Argeș, pentru completarea probelor, cu o expertiză tehnică contabilă, care să verifice dacă, din punct de vedere faptic și scriptic, au fost realizate investițiile asumate de cumpărător. În consecință, recursul se va admite în sensul dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge excepția de tardivitate a recursului formulat de intimata-pârâtă SC A.M.T. SRL Pitești. Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Casează sentința civilă nr. 167/C din 8 februarie 2002 a Tribunalului Argeș, secția comercială și de contencios administrativ, și decizia nr. 423/R-C din 27 mai 2002 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, și trimite cauza pentru rejudecarea în fond la Tribunalul Argeș. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 10 martie 2004.