ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 921/2004

Asupra recursului în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta A.P.A.P.S. a solicitat,

prin acțiune, obligarea SC A.M.T. SRL Pitești la executarea investiției în sumă

de 2.581.750.000 lei, așa cum s-a stabilit prin contractul de vânzare-cumpărare

de acțiuni nr. 244 din 12 mai 1998, la plata de daune cominatorii, precum și la

plata de penalități în sumă de 774.252.000 lei pentru neexecutarea

contractului.

Tribunalul Argeș, secția comercială,

prin sentința nr. 167 din 8 februarie 2000, a respins acțiunea, cu motivarea că

obiectivele de investiții, în sumă de 2.581.750.000 lei, au fost realizate la

data de 3 august 1998, realizare în raport cu care celelalte pretenții pentru

daune cominatorii și penalități solicitate pentru neexecutare s-au apreciat ca

nefondate.

Sentința a fost confirmată de Curtea

de Apel Pitești, secția comercială, care, prin decizia nr. 423 din 27 mai 2002,

a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. București.

În urma memoriului adresat

Parchetului General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție de A.P.A.P.S.

București, Procurorul General a exercitat calea extraordinară de atac a

recursului în anulare împotriva hotărârilor mai sus menționate pentru motive de

nelegalitate.

În esență, Procurorul General a

constatat, în urma analizei actelor dosarului, că nu există probe certe din care

să rezulte că pârâta, cumpărătoare a pachetului de acțiuni, a făcut

investițiile la care s-a obligat prin contractul de vânzare-cumpărare.

Procurorul General a mai constatat

că există contradicție între procesele-verbale nr. 865 din 21 iulie 1998 și 21

din 29 ianuarie 1999, în legătură cu efectuarea investiției și valoarea

acesteia, iar adresa nr. 2 din 4 ianuarie 1999, semnată de Președintele

Consiliului de Administrație confirmă faptul că nu s-a efectuat investiția la

care s-a obligat societatea prin contract, că utilajele aduse pentru

investiții, second hand, sunt depozitate în incinta societății SC T.R. SA.

Întrucât actele aflate la dosar sunt

contradictorii, Procurorul General a solicitat casarea hotărârilor pronunțate

de cele două instanțe și trimiterea cauzei pentru rejudecare în vederea

completării probelor din care să rezulte fără dubiu că investiția s-a efectuat

conform contractului.

Intimata, prin întâmpinare, a

invocat excepția tardivității recursului în anulare, excepție care a fost respinsă,

întrucât de la data când sentința a devenit irevocabilă nu a fost depășit

termenul de un an prevăzut de art. 330 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Intimata a invocat, pe cale de

excepție, lipsa condițiilor prevăzute de art. 330 pct. 2 C. proc. civ. pentru promovarea

acestei căi extraordinare de atac, întrucât, în opinia sa, nu s-a produs o

încălcare esențială a legii, care să determine soluționarea greșită pe fond a

cauzei. Mai mult, a susținut în continuare intimata, instanța de fond a

administrat toate probele pe care le-a considerat necesare pentru stabilirea

adevărului și nu a considerat util cauzei, în conformitate cu art. 202 C. proc.

civ., să cunoască părerea unor specialiști în legătură cu efectuarea

investiției.

Recursul în anulare urmează să fie

admis pentru următoarele considerente:

esențială a legii trebuie reținut că, în speță, contractul de vânzare-cumpărare

de acțiuni nr. 24/1998 a fost încheiat de părțile în proces în baza H.G. nr. 55/1998

și a Legii nr. 44/1998, aplicabilă privatizării societăților comerciale cu

capital de stat și că urmărirea executării obligațiilor de către părțile

implicate, depășesc limitele unei simple convenții în care analiza respectării

obligațiilor stipulate se circumscriu voinței părților. Problema privatizării

nu se oprește la încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, ci la

urmărirea executării acestuia în conformitate cu cerințele actelor normative

citate chiar de părți în preambulul contractului datorită implicațiilor economice

și sociale ale acestor operațiuni.

Așadar, în materia privatizării,

neefectuarea investițiilor la care s-a obligat cumpărătorul constituie o

încălcare esențială a legii, iar faptul că există contradicții în ce privește

afirmarea efectuării acestora nu creează certitudinea corectei soluționări a

cauzei pe fond.

contractului rezultă obligația cumpărătorului, potrivit art. 7.8, 7.9, de a

efectua o investiție de 2.581.750.000 lei, precum și sancțiunea stabilită în

raport cu suma neinvestită până la sfârșitul perioadei de 6 luni.

Valoarea investiției, trebuia

atestată printr-un certificat emis de cenzori de la data întocmirii balanței de

verificare (31 decembrie 1998) din cuprinsul căruia trebuia să rezulte

documentația explicativă a lucrărilor executate.

Comisia de cenzori a SC T.R. SA

Pitești, prin procesul-verbal nr. 865 din 21 iulie 1998, atestă primirea unor

utilaje menționate într-un tabel ca fiind investiție realizată conform

contractului, pentru ca apoi, la 29 ianuarie 1998 , prin procesul-verbal nr. 21

să ateste faptul că utilajele au fost aduse în custodia societății, valoarea

acestora fiind sub cea stabilită prin contract ca investiție.

Un alt aspect care este în

contradicție cu afirmația privind efectuarea investiției la care s-a obligat

cumpărătorul, care nu a fost observat de cele două instanțe, este înregistrarea

utilajelor atestate ca fiind investiție în îndeplinirea obligației din contract

în evidența contabilă „valori materiale primite în custodie”, or, realizarea investiției,

presupunea punerea lor în funcțiune și nu păstrarea în custodie.

Față de aceste date contradictorii,

care rezultă din înscrisurile examinate, este evident că nu s-a stabilit cu

certitudine dacă a fost îndeplinită obligația de realizare a investiției, de

aceea se impune casarea hotărârilor pronunțate în cauză și trimiterea dosarului

Tribunalului Argeș, pentru completarea probelor, cu o expertiză tehnică

contabilă, care să verifice dacă, din punct de vedere faptic și scriptic, au

fost realizate investițiile asumate de cumpărător.

În consecință, recursul se va admite

în sensul dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge excepția de tardivitate a recursului

formulat de intimata-pârâtă SC A.M.T. SRL Pitești.

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Casează sentința civilă nr. 167/C

din 8 februarie 2002 a Tribunalului Argeș, secția comercială și de contencios

administrativ, și decizia nr. 423/R-C din 27 mai 2002 a Curții de Apel Pitești,

secția comercială și de contencios administrativ, și trimite cauza pentru

rejudecarea în fond la Tribunalul Argeș.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 10 martie 2004.